Ziua 25 de război, duminică, o zi în care noi ar fi trebuit să căutăm copacii înfloriți să ne trezim dimineața în ciripitul păsărelelor, în schimb ne trezim cu gândul la ce s-a mai întâmplat în Ucraina. Ei bine, cum ne-am obișnuit, Ucraina a mai rezistat o zi, iar rapoartele pe zi ce trece sunt tot mai nefavorabile Rusiei.
Se pare că dacă Rusia a vrut demilitarizarea Ucrainei, defapt se întâmplă exact pe dos, se demilitarizează singură.
Una dintre explicații e simplă și oricât de mult ar încerca lumea să spună că e totul făcut pe ascuns, realitatea e că nu e un secret că multe țări printre care chiar și România au furnizat și furnizează armament ucrainienilor. Dacă nu pot să-i ajute altfel, măcar să-i ajute așa. Lumea știe de ce face asta și poate părea un slogan al putiniștilor, dar America, Europa, lumea în afară de Venezuela, Iran și poate o altă țară sau două, vor Rusia la pământ. Oricât de prudent ar juca China sau ar părea că joacă la derută pro-Rusia, China se vrea unica putere în Asia și nu ar deranja-o câtuși de puțin prăbușirea Rusiei ca putere militară. La urma urmei, Made in China, nu cumpără Putin, poporul rus o va face oricum, cu sau fără Putin, la fel cum o face restul lumii.
În fine, cum spunea bine Boris Johnson, Europa e la un moment de cotitură, care trebuie evitat. Dacă Rusia câștigă în Ucraina, va continua în aceeași manieră cu alte țări precum Moldova, vizând țări care nu sunt în NATO, fără să simtă un pericol. Dar lumea nu-l lasă să câștige, poporul ucrainean, ajutat de occident, puteți spune chiar manipulat de occident dacă sunteți pro-Putin, cel mai probabil va câștiga. Spun cel mai probabil.
În toate aceste zile de război, noi toți ăștia mici, care ne dăm cu părerea ne întrebam ce vrea Putin și cum a gândit el că ar putea câștiga ceva din acest război. O analiză a BBC, pot spune că m-a luminat puțin și puse toate în context parcă ar avea un oarecare sens.
În primul rând, Putin credea că Occidentul se afla într-un declin. De ce? Avea și motive clare să creadă asta. A crezut că alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA și Brexitul sunt dovezi irefutabile. Ascensiunea guvernelor autoritare de dreapta în Polonia și Ungaria a fost o dovadă suplimentară a dezintegrarii valorilor și instituțiilor liberale. Nu are rost să vorbesc de avântul pe care la avut AUR în România și care, de ce nu, ar fi putut însemna pentru Putin un semnal timid al împotrivirii românilor la apartenența la NATO și UE. Retragerea SUA din Afganistan a fost considerată de Rusia ca umilitoare și o dovada a scăderii puterii sale.
Separat Putin a refuzat să creadă că o serie de revolte democratice, ar putea fi chiar democratice. În Georgia (2003), Ucraina (2004-5) și Kârgâzstan (2005) deoarece revoltele aveau ca scop înlăturarea guvernelor corupte și nepopulare pro-Moscova, Kremlinului i se părea de la sine înțeles că acestea erau opera agențiilor de informații străine, a americanilor și a britanicilor în special – marșul înainte al imperialismului occidental către un teritoriu care era, în opinia sa, al Rusiei.
În al treilea rând, nu și-a cunoscut propriile forțe armate. Este clar că Putin se aștepta ca „operațiunea lui militară specială” să se încheie în câteva zile.
Cu toate acestea suntem în ziua 25, iar armata lui nu arată bine deloc.
În ziua 25 suntem împărțiți în optimiști, care sperăm că se va sfârși bine, dar nu știm ce înseamnă bine. Apoi sunt fataliștii, care spun că se va sfârși rău, că Putin nu a arătat încă ce poate, că nu renunță. Apoi sunt nostalgicii comuniști. Lor le aloc un pic mai multă atenție, pentru că până acum și probabil și de acum încolo eu îi numesc putiniști, deși nu sunt. Nu, ce vedem noi pe aici, troli care comentează pro-Rusia, că Ucraina are partea ei de vină, că America își bagă coada, că noi nu trebuia să ținem cu americanii și trebuia să nu fim în NATO că riscăm să rămânem fără ulei sunt nostalgici comuniști, nimic altceva. Ei în peste 30 de ani de democrație au fost incapabili să se adapteze la ea, au fost și au rămas niște putori, cărora statul trebuie să le dea ceva. Ei cred că pentru noi, modelul Putin, modelul Rusia, e cel care trebuie urmat.
Sunt optimist că odată cu războiul ăsta, Rusia va cădea într-un con de umbră, va suferi câțiva ani de zile datorită sancțiunilor care vor continua, dar până la urmă, de foame, exact ca românii în 89, rușii vor face revoluția aia mult așteptată care să le aducă democrația. Orice altă alternativă e periculoasă, dar în același timp, din ce în ce mai departe de a fi realizabilă pentru Rusia.
