O cunoscută organizație românească din Irlanda face reclamă la o piesă de teatru.
Citez: “De când nu am mai fost la teatru? Românii plecați din țară duc dorul teatrelor de acasă.”
Am să răspund eu la întrebare în modul caracteristic, adică direct și fără menajamente.
Unii români din Irlanda nu au mai fost la teatru de la grădiniță și nici măcar nu glumesc. Poate au mai fost la teatru tot la un spectacol organizat în Irlanda, unde vorba aia, au mai multe șanse aici.
Prea puțini vin dintr-un mediu sau oraș unde era o sală de teatru. Poate mergeau la un teatru la căminul cultural, dacă poți să spui că Vacanța Mare făcea teatru. Să recunoaștem dacă nu veneai dintr-o familie bine pasionată de teatru și nu erai dintr-un oraș precum București, Cluj, Iași sau încă vreo două orașe mai mari, nu prea aveai cum să mergi la teatru decât dacă se organiza o excursie școlară.
“Românii plecați duc dorul teatrelor de acasă!”
Nu prea cred că duc dorul pentru că majoritatea nu au fost niciodată la teatru. Da, au văzut la tv pe vremea când la TVR, singurul post de televiziune care transmitea, se dădea teatru. Îmi scapă denumirea oficială dar știu că era marți seara după Telejurnal. După Revoluție, teatrul a dispărut din viețile românilor din provincie, iar actorii de teatru au fost văzuți de aceștia doar în filmele românești, la Revelion și în reclamele la medicamente.
E un lucru extraordinar și lăudabil că în Dublin se aduce teatru românesc. Chiar este!
Organizația știe și ea că e o luptă titanică să aduci românii din Irlanda la teatru, a mai adus spectacole de teatru și în trecut, dar cum nu sunt spectacole cu manele, e destul de greu.
În alte condiții nici nu ar fi trebuit sponsori pentru astfel de eveniment, sponsori care sincer nu știu cu ce contribuie la acest eveniment. Aș fi curios cum a sponsorizat ginecologul acest spectacul sau firma aia de reclame care nu face nici o reclamă? V-a prostit și pe voi cu valoarea lor inestimabilă de a vă face publicitate în schimbul numelui pe afiș? Poate v-au dat bani pentru biletele de avion și cazarea artiștilor, pentru că sigur nu poți acoperi chiar totul din vânzarea de bilete. Se poate?
Nu ar fi trebuit să plătească nici pentru reclamă pe Facebook pentru a vinde un număr atât de mic de bilete la un teatru mic din Blanchardstown.
Această reclamă pe Facebook, plătită, arată cât de greu e să aduci românii din Irlanda la teatru și tu spui că le este dor de teatru din România? Nu le este dor de ceva ce nu au avut. Poți mai bine miza pe inedit și pe faptul că actorii sunt cunoscuți.
Mai bine le promiți că pot să facă poze pentru Facebook cu artiștii și atunci spectacolul garantat era sold out până acum.
Vă recomand să mergeți la teatru dacă vă place teatrul, iar pentru detalii veți găsi detalii pe pagina organizației.
Din cauza unor sponsori la acest spectacol care apar pe afiș, despre care voi vorbi odată mai pe îndelete și pentru faptul că nu am fost contactat până acum de organizația în cauză pentru a face reclamă evenimentului, mi-am propus să nu-i fac reclamă.
E drept organizația primea reclamă în trecut de la mine și fără rugăminte, dar în ultima vreme legăturile mele cu organizația au fost diminuate, așa că las pe alții să “profite” de legăturile care le au. Voi vorbi altă dată și despre aceste legături.
Una peste alta, mai am doar câteva săptămâni de Irlanda și-mi promit că voi merge la teatru și la spectacole în București, iar dacă voi merge, sigur veți afla.
Contrar așteptărilor unora, chiar dacă plec din Irlanda, nu dispar de pe Facebook sau de pe internet.
Știrile vor continua, aberațiile și idioțeniile mele scrise vor continua…
