Gândul dimineții®: Lucrurile s-au schimbat și nu prea în România.
Am obținut o oarecare victorie în lupta cu sistemul de învățământ unde repartizările în controversata clasă 0 nu s-au făcut transparent.
Nu au reușit să-mi dea o explicație logică cum au făcut împărțirea copiilor pe clase când repartizarea ar fi trebuit să țină cont de proximitatea față de școală, de numărul dosarului, de faptul dacă părinții sau alți frați au studiat sau studiază la școala cu pricina și la momentul depunerii ni s-a spus că putem alege ca la aprozar clasa și învățătoarea, la fel fără să uităm că criteriile precedente sunt de asemenea cruciale.
După ce ne-am dat peste cap să facem totul ca la carte, am depus dosarul printre primii, școala e peste drum, etc… am realizat că nu s-a ținut cont de nimic, decât cel mai probabil de atenții. Dar, nu pot lansa acuzații neverificabile așa că pun totul pe seama unei erori de judecată.
Mi s-a spus că nonșalant că învățătoarele deja aveau liste cu preferați. Pe ce bază și-au făcut preferințele? Voi ce înțelegeți de aici?
Mă rog, după o discuție despre viitorul școlii românești, despre faptul că vrem o școală ca în afară și regulile bunului simț, am obținut transferul. A fost o discuție pe contre, fiecare dintre noi, atât eu cât și școala, transformându-ne la minut din acuzator în victimă, dar important e că am ajuns unde trebuie și cred cu tărie că sistemul și-a luat o lecție de la niște părinți care au ales să nu tacă.
Pe de altă parte, școala s-a schimbat mult de când nu am mai trecut eu pe la ea prin România.
Ieri a fost prima oră de școală, că nu poate fi vorba de prima zi. Toată lumea cu flori și ca să vă răspund, da, m-am transformat în berbec și am mers cu flori, ca restul turmei de oi învățată an de an să culeagă. Drumul fiind scurt, nu am apucat să le mânânc ca un berbec ce sunt până la școală, așa că le-am donat pentru grădina școlii. Totdeauna m-am întrebat ce face de exemplu o învățătoare care primește 25 de buchete de flori. Probabil face acasă în seara cu pricina o atmosferă romantică cu multe flori sau le donează.
Am stat toată ora și am rămas plăcut surprins de învățătoare. Clasa destul de ok, dotată cu toate cele de trebuință unei clase de școală și nu am văzut prea mare diferență între clasa din Irlanda și cea de aici, cel puțin la dotări.
Au implementat același sistem de comunicare cu părinții ca în afară: sms la orice lucru legat de elevi de la absențe la note sau informări necesare. La fel se fac grupuri de Whatsapp și Facebook dedicate clasei, unde se aduc comunicări sugestii poze etc.
Am trecut din nou cam prin ce trecusem în Irlanda la Junior Infants: toate materialele de pe listă cumpărate puse în cutie și etichetate, lucru care mi-a terminat seara, pentru că nu e simplu să etichetezi câteva zeci de creioane colorate, carioci etc.
Partea proastă vine de la primărie, guvern, politicieni și tot ce mai vreți voi să considerați vinovați de tot ce merge prost în țara asta.
Toată vara nu au făcut nimic la școală, iar cu două zile înainte de începutul școlii într-o parte s-au apucat să construiască o sală de sport, iar în cealaltă un gard, lucrări care cel mai probabil vor dura la nesfârșit.
Școala este practic înconjurată de tranșee și muncitori care stau la umbră. Primăria Generală face sala de sport promisă din 2009 și lucrările au început săptămâna trecută iar primăria de sector face un gard, care pare a lua din terenul școlii, pe motiv că trebuie să se facă parcări și trotuare.
Orice lucru făcut e bine făcut, dar de ce nu au început când copiii au luat vacanță?
Hai că sala de sport poate dura câteva decenii și e normal în România, dar gardul, dă-l dracu’ îl terminam eu singur în trei luni…
