Am fost crescut în spiritul a două valori care cred eu că cel puțin pe vremea mea ca și elev erau sfinte pentru români: școala și biserica
Nu pot să nu remarc că democrația a alterat aceste două valori, dar pentru noi cei plecați, și vorbesc aici de mine personal și de țara Irlanda în particular, școala și biserica au dispărut aproape complet din lista acelor valori care erau solemne.
În România școala începe cu fast, adunare solemnă, flori, ținute impecabile, televiziuni ce transmit în direct aceste evenimente. În Irlanda școala începe pur și simplu, iar părinții se întreabă de ce vacanța a fost atât de lungă, babysitterul a fost scump, de acum au și ei timp liber. Școala aici nu reprezintă mai nimic, nu cred că am văzut copiii să meargă cu flori în prima zi de școală (probabil că dacă am văzut erau copii de români), nu am văzut părinți să acorde o atenție deosebită acestui eveniment, nu am văzut emoții de început de școală.
Biserica nici atât, părinții nu trimit copii la biserică de frica preoților care au imaginea pătată de abuzuri în trecut. Iar dacă în Dublin există două sau trei biserici românești ai impresia că sunt la concurență, preoții se reneagă unii pe alții, care e mai bun și mai corect, iar românul este confuz, și intră în rând cu irlandezul, și merge la biserică doar la Paște sau doar dacă i se mai naște un copil.
Din păcate aceste lucruri se răsfrânge și asupra copiilor noștri a românilor plecați, îmbrățișăm de cele mai multe ori nonvalorile sau pur și simplu nu avem opțiuni…
Școala românească așa cum era ea, era mai bună, sistemul de valori al omului crescut cu frica lui Dumnezeu în România era mult mai bun…