Orice sărbătoare fie că este catolică sau ortodoxă, atâta vreme cât se lasă cu sărbătorire gurmandă, eu o accept ca fiind o zi bună sufletului.
Mamă, te rog eu, nu mai citi de acum încolo, dacă prin absurd te-ai apucat, pentru că nu e pentru tine. 😂
M-am născut într-o familie de catolici și inevitabil am fost botezat să fiu catolic, fără să mă întrebe cineva dacă vreau. Partea bună e că mi-au pus câțiva stropi de apă pe cap și boom, ești catolic. Nu a fost nevoie să mă scufunde într-un cazan plin cu apă ca să devin creștin.
Chiar am fost un catolic bun de ochii lumii, forțat fiind să fiu unul bun, până când am plecat din lumea care te critica dacă nu mergeai la biserică în fiecare duminică.
Ba chiar de vreo două ori am fost ministrant, băiatul ăla cu poale lungi de suna clopoțeii în momente cheie în care credincioșii trebuie să se trezească din ațipeală, am tras și clopotele ca Mitică chiar, am cântat e mult spus, am lovit clapele orgii de sute de ani a bisericii când credeam că biserica e goală, dar nu era și multe alte ghidușii catolice care au culminat chiar cu dansuri rap în numele bisericii… Mda, le-am făcut pe toate, iar dacă era după cum voia bunica, poate chiar și mama, azi eram preot catolic. Dar cum nu ai cum să faci dintr-un drac popă, dar invers da, s-a ales praful de visele bunicii. Defapt cred că ea, bunica mea e în Rai, a avut un fiu preot și nu spun că asta ar însemna să ai pile la intrat în Rai, dar dacă a convins un copil să devină preot și cum o știu eu că a fost o bună creștină, dacă Raiul există, ea e acolo la loc de cinste.
Să revenim la creștinul de mine, ăla micu de când chiar era mic.
Acel stres, de a merge în fiecare duminică la biserică, a indus în copilul din mine și probabil în marea majoritate a copiilor catolici o lehamite de a merge la biserică, chiar dacă mulți din ei, oameni în toată firea, probabil nu ar recunoaște, de frică să nu le zică ceva părinții, chiar și la vârsta asta. E drept după vârsta asta, vine aia în care devii mai bun creștin, că vine sfârșitul, te roade grija, întrebările existențiale, vin bolile bătrâneții și pentru siguranța ta, e bine să fii creștin, pentru orice eventualitate.
Pentru copiii catolici din zona Romanului din satele și comunele catolice precum Adjudeni și Tămășeni, pe unde am copilărit la bunici, era o povară să te trezești duminică dimineața să mergi la slujba copiilor sau a tineretului, care erau de regulă la ora 8 sau 9 dimineața. Asta presupunea că trebuia să te trezești când suna clopotul prima dată. Bunica mă trezea: trezește-te că a tras una. Urma a doua și se trăgeau clopotele de intrare, iar atunci ar fi fost bine să fii aproape de ușa bisericii, altfel dacă preotul începea slujba și tu intrai întârziat, aveai să suporți mânia lui Dumnezeu.
E drept odată ce te trezeai, slujba era doar de o oră, dar o oră care trecea greu. După ce te-ai împăcat că nu ai de ales, slujba era deja un motiv bun să te întâlnești cu alții ca tine și nici într-un caz, după slujbă nu se discuta despre ce a repetat preotul în proporție de 90% și săptămâna trecută.
Slujba de duminică devenea locul unde plănuiai ce faci în acea duminică, iar mai târziu avea să fie, chiar momentul în care te duceai să o vezi pe fata care ai văzut-o seara la discotecă și care nu ți s-a părut că era chiar o bună creștină, după ce ai … mă opresc.
Dar am scăpat de povara asta, undeva pe la 18 ani, de atunci tabietul de a merge la biserică în fiecare duminică a dispărut.
Aveam să merg la biserică din ce în ce mai rar și nu din cauză că nivelul de creștinism din mine ar fi scăzut, nu chiar deloc. Mă consider la fel de creștin ca atunci când mergeam la biserică în fiecare duminică, ba chiar aș putea spune că sunt un mai bun credincios decât eram atunci.
De când am ajuns în Irlanda, am mers mai mult la slujbe ortodoxe, în mod paradoxal, chiar dacă eram într-o țară catolică. Mergeam pentru că mă apucasem și cred că eram destul de bun, de filmări și fotografii de evenimente, iar cum românii erau clienții cei mai ușor de găsit, iar piața irlandeză o nucă greu de spart, am mers mai mult la slujbele ortodoxe.
Aveam ulterior să-mi găsesc o fată ortodoxă, care avea să-mi devină soție. Am optat să mă cunun la ortodocși, era mai facil, iar pentru mine ortodoxia e soră cu catolicismul oricum, nu există decât mici diferențe de imagine și probabil un pic de diferențe chiar mai mari în regulile impuse.
Și uite așa, dacă mă întrebi astăzi, sărbătoresc mai mult Paștele Ortodox, pentru că sunt înconjurat de prieteni ortodocși, iar religia a devenit defapt o scuză pentru a sărbători ceva, orice. O scuză pentru a mânca sarmale, o scuză pentru a bea un pahar de vin și mai că ea religia e influențată masiv de familie și prieteni.
Un lucru absolut normal în orice religie, unii chiar convertindu-se la altă religie datorită prietenilor, vezi cazul penticostalilor sau adventiștilor care puțini s-au născut și au fost botezați cu forța. Ei au ales, influențați de familie sau prieteni, iar dacă mă întrebi pe mine, nu cred un minut că au ales din cauza convingerilor proprii creștine, despre felul cum trebuie să-și demonstreze public credința.
Am să închei sau continui acest articol de blog, legat de istoria creștinismului meu, spunând că sunt destul de supărat că Paștele Catolic nu e în aceiași zi cu cel Ortodox, iar motivul pentru care nu e, e pentru că în Biserica Ortodoxă, se ține după un calendar arhaic, pe cel Iulian. Deși o face pentru Paște, nu o face pentru Crăciun și Anul Nou, cum o fac rușii, moldovenii și alte nații ortodoxe.
Biserica Ortodoxă recunoaște că Paștele este calculat după un calendar greșit științific, dar nu vrea să schimbe acest lucru că nu poate, tocmai pentru că Biserica Ortodoxă nu este atât de unită, e cam fiecare cu bordeiul lui. O convenție făcută în sânul bisericii, spune că se va trece la calendarul gregorian, dar doar atunci când toate bisericile ortodoxe vor cădea de acord.Vezi tu dragă cititorule, defapt nu e o problemă între un acord între catolici și ortodocși, ci e un dezacord între ortodocși sau ca să o spunem mai direct între ruși pe de o parte și români, bulgari, greci și alții ca noi pe altă parte. Într-un fel ar trebui să fim mândri că biserica noastră ortodoxă e mai puțin arhaică decât cea a rușilor sau moldovenilor…
Un Paște Fericit vă doresc tuturor și iertați-mă dragi creștini, preoți sau episcopi care ați citit acest articol, dacă vi se pare că greșesc.
