Dragi concetățeni și turiști cu mâinile lipicioase,
Se pare că în inima vibrantă a Dublinului, pe istorica Suffolk Street, nu se mai face turism, ci… palpare. Da, da, ați auzit bine. Molly Malone, onorabila noastră pescăriță de bronz, care a vândut „cockles and mussels” cu demnitate și bust la vedere, a devenit – fără să semneze vreun contract – atracția principală a Festivalului Internațional de Hărțuire a Statuilor.
Într-o oră. O ORĂ, oameni buni! Șaptezeci și unu (71!) de mâini – și probabil tot atâtea selfie-uri rușinoase – au pus amprenta pe bustul metalic al unei femei care n-a cerut decât să fie lăsată în pace să vândă pește post-mortem. Ce-i drept, Molly nu zice nimic. E o statuie. Dar poate, doar poate, și statuia ar vrea să nu fie tratată ca un bust premiat la Oktoberfest.
Și pentru că Dublinul e oraș european și civilizat, Consiliul Local a anunțat cu maximă solemnitate că va angaja… stewarzi. Da, domnule! Gărzi de onoare anti-boob-touching, echipate probabil cu fluiere, priviri dezaprobatoare și poate un spray cu „nu-i voie, băiatu’!”
Prima dată știrea a apărut pe 1 aprilie și am crezut că e o glumă! Dar nu!
Soluția? Nu garduri, nu campanii de educație culturală, nu plăcuțe care spun „This is not a scratch card!” – ci oameni plătiți să vegheze la decența publică în fața unei femei turnate în bronz. Istoria ne privește. Sau mai exact, istoria e palpată cu entuziasm de un domn în șlapi și șosete albe, în timp ce fiul său învață „tradiția” – așa, din tată-n fiu, cum se învață bătutul ouălor de Paște, doar că mai jenant.
„Ea e o doamnă!”, a spus o femeie, apărând onoarea statuii. Doamnă sau nu, Molly ar trebui, poate, să ceară ordin de restricție împotriva întregii industrii turistice.
Dar hai să nu fim cinici. Poate oamenii chiar cred că e un ritual sacru. O formă modernă de binecuvântare: „Fă-mă bogat, Molly! Sau măcar viral pe TikTok!”. Dar dacă norocul ar veni din apucatul de țâțe străine, probabil cluburile de striptease erau deja centre financiare globale.
În încheiere, să reflectăm: într-o lume plină de războaie, crize financiare declanșate de un lunatic și Netflix care tot crește abonamentul, poate că ultimul bastion al bunului simț ar trebui să fie… să nu pui mâna pe sânii unei statui. Poate.
Sau, și mai simplu: Touch fish, not flesh.
Slán go fóill,
Irlandezuzu ✨
