Ce ar păți o româncă în Irlanda dacă, prin absurd, Connor McGregor ar ajunge președinte sau mai grav prim ministru: Lecția pe care unii români o ignoră

Într-o lume unde absurdul bate la ușă cu bocancii, imaginați-vă următorul scenariu: Connor McGregor, eroul cu pumni rapizi și gândire mai puțin strategică, ajunge președintele sau premierul Irlandei. Primul punct pe ordinea de zi? Curățenia. Adică afară cu străinii, pentru că, nu-i așa, “Irlanda pentru irlandezi!”

Și atunci, tu, român stabilit de ani buni aici, cu rate la casă, copii născuți în Dublin, taxe plătite la zi și poate chiar ai votat la ultimele alegeri locale, te trezești peste noapte că ești străin în țara ta de adopție.

Să nu zici că nu ți-am spus.

Lecția Clionei Ward: Când sistemul te scuipă afară

Ce legătură are asta cu o poveste reală? Totul. Căci exact asta i s-a întâmplat unei irlandeze de 54 de ani, Cliona Ward, stabilită legal de trei decenii în SUA. După o vizită emoționantă la tatăl bolnav din Irlanda, Cliona a fost arestată pe aeroportul din San Francisco. Motivul? O condamnare veche pentru posesie de droguri, expungată oficial, dar păstrată încă, ca un schelet politic, în fișierele federale.

Rezultatul: Cliona a ajuns într-un centru de detenție pentru imigranți, despărțită de fiul său cu nevoi speciale, tratată mai rău decât pe un infractor periculos.

Și știți ce e mai dureros? Că în SUA, ca și într-o ipotetică Irlandă condusă de McGregor, nu mai contează dacă ești legal, integrat sau cu sufletul împărțit între două lumi. Dacă vântul politic bate împotriva ta, devii brusc “celălalt”.

De ce românii din Irlanda greșesc sprijinind discursul anti-imigrație

Când aud români din Irlanda susținând ideea că “ar trebui să nu mai vină atâția străini”, mă ia cu frig pe șira spinării. Pentru că, dragilor, dacă-mi permiteți, voi sunteți acei străini pentru unii dintre irlandezi, oricât de perfect v-ați integra.

Când susții anti-imigrația, nu faci altceva decât să sapi propria-ți groapă socială.

Astăzi poate râzi că “uite, vin alții mai noi, mai săraci”, dar mâine, când McGregor va da cu pumnul în masa guvernului și va cere să fie “epurată țara”, ghici cine intră pe lista scurtă? Corect: Tu.

Un test al umanității: Avem de ales

Povestea Clionei ne arată că acasă nu e doar un loc pe hartă. Acasă e unde ești acceptat, respectat și protejat de lege și de comunitate. Dar când legile devin arme politice, când ura și frica devin politică de stat, acasă poate deveni o închisoare sau un loc din care ești alungat.

În Irlanda, în SUA, oriunde.

Și dacă nu învățăm din greșelile altora, ne va veni și nouă rândul. Mai devreme decât credem.