Faci bine ești prost, dar în ochii cui? La articolul ăsta am să-mi umplu frigiderul sau probabil am să primesc multe inimioare. Fiecare cu ce are de dat.
De fapt mi-am luat hate ieri, poate mai mult decât și-a luat românul nostru care a fost suspect de la irlandezi. Da cam asta e proporția și de ce? Pentru că mi-am cerut scuze pentru un comentariu făcut greșit pe pagina mea, nu printr-o știre, pentru că am fost indus în eroare. Pentru asta, am fost făcut penal, mincinos, instigator, distrugător al comunității, criminal și distrugător de vieți, pentru că mi-am cerut scuze… Puteam să o las moartă și totul era roz. Vedeți voi despre asta vreau să vorbim și o să vă șocheze ce o să vă spun, o să vă ofticați, o să urlați de furie, iar pe mine o să mă doară undeva mai jos de spate, o să vă blochez cum am blocat ieri cel puțin 5 români adevărați care mi-au trimis amenințări directe.
Vreau să subliniez încă din start că nu scriu aceste rânduri ca să par victimă a acestor amenințări, că sunt afectat psihic, că mă ascund într-o văgăună să-mi plâng de milă. Vreau doar să arăt prostia, grobianismul, talentul unora de a se victimiza și felul prost în care ne raportăm la societatea irlandeză.
Comunitatea românească din Irlanda s-a victimizat la unison în urma cazului crimei din Tullamore, s-a victimizat mai mult poate decât familia femeii ucise și cred cu tărie că această victimizare a fost aproape gratuită, una care nu era necesară și care în final, tot rău a făcut și adus asupra imaginii unei comunități distruse, divizate. Unii irlandezi au dreptate, dar nouă ne place să jucăm cartea victimei, a rasismului, iar realitatea e că mulți dintre noi suntem rasiști dar acuzăm de rasism.
Exercițiu simplu. Titlu: Un român din Irlanda este suspect de crimă!
Unii irlandezi: să fie trimis în țara lui. Românii: e rasism! Putea să fie cel mai mult xenofobie, dar nu remarca nu e nici măcar xenofobă. Una din măsuri în cazul unor infracțiuni minore, nu crime, este expulzarea, reacția unora este absolut normală, pe moment sub incidența unui șoc.
Unii români: să fie castrat, să-i fie scoși ochii, să moară în chinuri, să fie linșat, s-o * pe mumă-sa care l-a făcut și câte și mai câte. Acestea sunt reacții adevărate pe care le-am văzut la știrea în care spuneam că suspectul e un român. Nu-mi aruncați faza cu am scris că e criminal, în știre am scris pe Informatia IRL că e suspect. Nici o știre publicată de mine, nu l-a făcut criminal și totuși românii l-ar fi linșat. Și acum știrea respectivă e acolo, pentru că e corectă, iar pe pagina de Facebook puteți urmăriți comentariile românilor la această știre, nu ale irlandezilor. Aceeași care comentau negativ la adresa românului atunci, aceeași acum se simt victime ale sistemului, ale jurnaliștilor, ale irlandezilor în general
Deci despre ce vorbim? Irlandezii sunt mai răi sau românii? Și asta nu e totul, citește mai departe dacă nu m-ai înjurat deja.
Au procedat jurnaliștii și autoritățile greșit? Nu, eu cred că nu! Iar m-ai trimis undeva și e ok! Așa știi tu să reacționezi, e normal.
Jurnaliștii au scris cu datele care le-au avut, chiar dacă ele s-au dovedit a fi greșite ulterior. E greșit că au spus că e un român și asta a dus la valuri de comentarii xenofobe sau rasiste cum spun unii. Nu, nu au greșit! Nu putem fi ipocriți să ne convină când un erou român în Irlanda salvează pe cineva din râul Liffey, să ne mândrim cu el, că așa e natura noastră să ne mândrim cu alții. Dar dacă e ok să scrie jurnalistul că e român în acest caz de ce e greșit să spună că e român suspectul?
Era suspect, oricare dintre noi putem fi la un moment dat suspecți, dar asta nu înseamnă că mergem la pușcărie pe viață pentru că suntem suspecți. Avem datoria să credem în sistem, că adevărul va triumfa chiar dacă suntem suspecți.
Au greșit autoritățile că l-au considerat suspect? Nu și probabil nu a fost singurul suspect. Aici intervine și o combinație nefericită: o identificare greșită a unor oameni care l-au indicat pe om ca fiind autorul crimei. Nu ignorați ce am scris în știrea inițială care încă e pe pagină: bărbatul era cunoscut de Garda, ceea ce în limbajul autorităților înseamnă că a mai comis câteva lucruri nu tocmai bune, nu am să continui să spun ce a comis, iar voi fi acuzat că-i distrug viața. Această combinație nefastă a dus la poziția lui de suspect, care evident duce la un stres emoțional, dar el nu e datorat mie și nici chiar ție ipocritule care l-ai fi linșat, l-ai fi spânzurat de testicule iar acum te dai moralist, român sadea.
Primul tău gând ca și al meu a fost, iar suntem făcuți de râs. E reacție de moment, emoțională, aproape normală, dar care trebuie să o stăpânim. Dar de ce trebuie să avem acest gând, eu mă pot face de râs singur prin acțiunile mele, nu a altora, suspecți români, vinovați sau nu, criminali, hoți, cerșetori. Ei se fac de râs, nu mă fac pe mine de râs. Irlandezul care are comentarii rasiste le va avea și fără un suspect român.
Deci: nu eu l-am făcut suspect pe acel român, nu eu i-am distrus viața, nu eu l-am traumatizat tu întrebări la secția de Garda, nu eu l-am identificat greșit, nu eu i-am trimis remarci rasiste, nu eu am făcut ca unii irlandezi să-și arate ura față de o comunitate. Nu eu și nici tu.
Problema cea mai mare aici a fost identificarea lui și divulgarea numelui lui pe rețelele sociale. Am aflat încă de atunci care era numele lui, am aflat din postarea unui român, care dacă a fost primul sau nu și el e vinovat de perpetuarea distribuirii numelui lui. Cred că un român, cel mai probabil un cunoscut, este cel care a divulgat numele lui pe rețelele sociale. A fost dus în custodie ca suspect, cei apropiați au aflat, unii au bravat și au spus că-l cunosc și de aici o întreagă serie de abuzuri personale la adresa lui, pe care sunt sigur că nici nu a apucat să le vadă, pentru că era în custodie.
Dar, trebuie remarcat că pentru unii dintre voi, eu am fost vinovat pentru ce i s-a întâmplat, că a ajuns să fie suspect și abuzat. Da, poate ar trebui să vă fie rușine că m-ați făcut în toate felurile ieri, ați procedat exact cum șade bine unui român, joci cartea victimei și abuzezi pe nedrept pe alții, abuzezi o nație, pe irlandezi.
Mulți, foarte mulți au scris ieri: irlandezii sunt proști, irlandezii sunt rasiști, autoritățile irlandeze sunt proaste, jurnaliștii irlandezi sunt proști, iar eu care m-am luat după ei sunt penal.
Nici când am lansat un sloganul: “românii din Irlanda nu sunt criminali, nu sunt cerșetori și hoți”, nici atunci nu a fost bine, românul a zis: greșești sunt și așa și așa. Problema noastră e generalizarea și asta este exact greșeala pe care o face acel rasist irlandez, dar noi… noi… noi avem voie.
Ca jurnalist, consider că am făcut ce trebuie, am procedat corect.
Ca om, am greșit într-un comentariu și nu cred că ar fi trebuit să fiu linșat pentru asta.
După ce m-am calmat, mi-am dat seama că acei oameni sunt exact oamenii care m-au urât dintotdeauna pentru ce fac sau am făcut în trecut. Deși ștersesem comentariul meu greșit, au venit unii să mi-l trimită după ore. De ce să faci screenshot, să păstrezi așa ceva și să re-postezi ceva ce nu trebuie să fie pe Facebook, când eu ca autor am recunoscut că am greșit și mi-am cerut scuze? Pentru că așa trebuie să faci tu ca român sadea, mândru că ești român abuzat pe nedrept de irlandezi, să ieri rahatul dintr-o toaletă și să spui, vezi ăsta e rahatul tău, de parcă eu nu știam.
Închei
Un irlandez rasist, va fi rasist indiferent ce facem noi ca români în Irlanda. Noi putem doar raporta aceste derapaje, deși e drept în Irlanda se face prea puțin pentru combaterea discriminării. Ca și comunitate, nu cred că ar trebui să ne victimizăm, nici măcar atunci când apare un criminal român și au fost destui în Irlanda, nici când apare o știre despre o bandă de români hoți, care sparg bancomate sau cerșetori. I-am avut pe toți, o să mai avem din păcate, dar nu ar trebui să ne simțim noi prost pentru asta și nu trebuie să exagerăm, să creștem acel sentiment că suntem vizați rasist. Cu cât facem acest lucru, cu cât spunem că suntem abuzați ca comunitate, cu atât pierdem simpatia unor oameni, pentru că în viziunea lor jucăm cartea rasismului și a victimizării gratuite, iar eu personal cred că au dreptate.
