Evoluăm… așa ar fi zis și Darwin dacă ar mai fi trăit… chiar și în ziua de astăzi, când ești tentat să spui că oamenii devin mai leneși și implicit se prostesc, că vorba aia, avem uneltele necesare care să facă treaba fără să mai găndești tu.
Așa și cu birocrația… Modelul românesc se propagă și în Irlanda, pe tărâmul românesc, adică la Ambasadă. Birocrația deși ar trebui să dispară încet, încet, ea evoluează pe acest tărâm, de care vrei nu vrei, ca român ești dependent.
Am să aleg un personaj fictiv pentru povestioara de la Ambasadă. Îl numesc conspirativ: Văru’…. Văru’ e un om care îi place ordinea, îi place să respecte legea și îmbrățișează evoluția, dar Văru’ e românul sătul de România. Speranțele lui de a vedea România și funcționarii ei, evoluând, au murit de mult. Oricât aș fi încercat eu să îl conving că în România e bine, nu am reușit decât la un singur aspect, sau să fie poate două: Natura (acolo unde nu a stricat-o sistemul) și Vremea (nici nu e greu să spui asta când locuiești în Irlanda). Ambasada României i-au întărit și mai mult convingerile de a nu se mai întoarce în România, funcționarul a reușit să mai sperie un român, din nou…
Acum Văru’ avea de făcut o țidulă (ăsta e un cuvânt care îmi place de când eram în liceu); țidula trebuie luată în alb de la ghișeu după ce stai la rând o bună juma’ de oră. Apoi o completezi și trebuie returnată la același ghișeu. Problema e că toți vor să returneze țidula și toți vor țidule în alb și de aici lipsa ordinii. Cei care stau la rând să își i-a țidula în alb devin frustrați dacă te bagi în față să dai înapoi țidula completată, cei care o au completată se ceartă și cu unii și cu alții, pentru că deja până acum au pierdut o oră. Văru’ om cu bun simț, s-a așezat frumușel la rând să returneze țidula, dar toți intrau în fața lui, că așa ar fi regula, să nu mai stai la rând dacă ai completat-o. Omul meu nu a știut că asta e regula neregulii, și a întrebat … mare greșeală a făcut, a reușit să creeze un incident diplomatic… El omul se întreabă și acum de ce funcționarele care mișunau pe acolo, nu informează oamenii de regula neregulii, de ce el stătea la rând dacă nu trebuia, de ce o femeie cu trei copii era în permanență ultima la coadă cu formularele completate, dacă nu trebuia să mai stea la rând a doua oară?
Oare chiar nu poate exista un sistem unde omul să nu stea la rând să i-a niște formulare, la fel ca în orice alt oficiu irlandez? sau să fie luate de pe net? Ar trebui să existe o singură coadă și omul să stea o singură dată la acel ghișeu. A, și mai era ceva de care se minuna omul nostru, felul cum o ușă trebuia încuiată cu cheia tot timpul, o ușă pe care funcționarul intra la fiecare 3-5 minute, chiar nu se poate pune un cod de acces, sau un card magnetic? Clar ar salva timp și probabil și nervi din partea atât al clientului (că până la urmă cei care ajung acolo sunt clienți, plătesc bani grei pentru serviciile statului român) și din partea funcționarului, care probabil e frustrat că are salariu de România într-o țară ca Irlanda.
