Mergem înainte în stil românesc. Întâi trebuie să vorbească cineva de ceva, pe surse și apoi vine pe oficial informația.
Abia ieri după ce am scris postarea cu noul Ambasador al României la Dublin, pentru prima dată în cele câteva luni de la propunere formală în funcție (da vorbim de câteva luni) și pentru prima dată de când a ajuns în Irlanda, pagina oficială de Facebook a Ambasadei face prima mențiune despre noul Ambasador, printr-un share al unei postări făcute de acesta. Dacă pagina respectivă a scris ceva oficial despre noul Ambasador, eu nu am văzut nimic. De fapt nici pe pagina oficială de pe MAE nu scrie nimic la rubrica Actualitatea Ambasadei de investirea noului Ambasador.
Transparență zero
În urmă cu câtva timp se sugera, ca să nu zic că am sugerat, crearea acelei pagini de Facebook, tocmai gândindu-mă că ea ar putea ajuta și răspunde la numeroasele probleme cu care se confruntă românii din Irlanda, probleme subliniate cu mare supărare pe Facebook. Deschiderea paginii a fost făcută cu surle și trâmbițe, dar avântul pionieresc este tipic oricărei instituții bugetare din România. Tăiem panglici, promitem și apoi rămânem în paragină, cu sute de întrebări fără răspunsuri. A dat bine atunci să potolească furia românilor din Irlanda, români la care nu le răspunde nimeni la telefon.
Știu care e problema și e greșit să dăm vina pe angajați. Nu au timp, sunt prea puțini, de ce naiba să actualizeze sau să răspundă cineva pe o pagină dacă nu e plătit să facă asta?
Problemele sunt în general aceleași și ele sunt folosite mai ales în campanie electorală de către diverși politicieni. Poate comisia aia de care vorbeam de la hAUR care vine în Irlanda, poate pune ea la punct lucrurile cum trebuie… Cum ar fi să o vedem pe Șoșoacă pe scările Ambasadei? De fapt imaginea mi se pare atât de cunoscută…
Sistemul s-a schimbat, Ambasadorul, Consulul și el, totuși problemele au rămas și chiar s-au acutizat
Fosta doamnă Ambasador explica “diplomatic” că problemele nu sunt ale Ambasadei ci ale Consulatului și de vină era lipsa spațiului, a angajaților și a finanțărilor. Nediplomatic era problema exclusivă a Consulului care a și fost trimis acasă. Nu mai vorbim de lucruri sfinte, interesele organizațiilor au lucrat în folosul cetățeanului, s-a scăpat de ghimpe.
Problema pasată a fost și mai bine rezolvată imediat după aceste afirmații diplomatice, coincidența făcând ca și românii din alte țări să se lovească exact de aceleași probleme.
Datorită plângerilor, nu a problemelor în sine, s-a deschis un portal digital online prin care se depune orice fel de cerere. În teorie ideea era bună și a liniștit temporar organizațiile care luptau pentru bunăstarea comunităților pe care le reprezentau democratic sau nu. La deschidere s-au făcut bani frumoși din “consultanță” pentru proștii care nu se știu pe net. Proști dar mulți și știți vorba aia, prost e cel care dă nu cel care cere.
Problema e că nici măcar nu era pandemie și sistemul dădea chix, iar orice problemă cu care se confruntă românul chiar și azi, nu e adresată de nimeni care e în sediul Ambasadei sau Consulatului. Telefoanele cu nr de Dublin, sună undeva în București, unde o operatoare plictisită răspunde doar dacă vrea ea, pentru că sunt mii de apeluri ca ale tale și până la urmă, lucrează la stat, timpul trece leafa merge.
Chiar și experții în calculatoare au dificultăți cu acest portal care crapă când faci upload la un document, dar problema nu mai este a Ambasadei sau Consulatului, înjurații pe ăia de la București.
De fapt viața celor de acolo a devenit foarte zen de când cu portal, nu mai vine lumea cu steaguri să protesteze pe scările Ambasadei, nu-i mai poate nimeni înjura, deși mulți o fac acum pe pagina de Facebook, pentru că ei chiar nu au fost informați că “problema” e la București.
Dar destul despre aceste probleme care se repetă la nesfârșit, să vorbim și despre lucrurile frumoase: Irlanda are o comunitate românească frumoasă, organizată în diverse organizații, biserici, bisericuțe și mai ales grupuri de Facebook segregate pe diferite criterii cum ar fi sex, gen, dorințe sau de ce nu ocupații. Sunt atât de bine organizate și informate, că aproape nici nu mai ai nevoie de informații oficiale, care oricum sunt nașpa, servesc interesele obscure ale guvernelor care vor să-i subjuge pe românii din Irlanda.
Concluzia
Indiferent cum ar fi, de vină nu e nimeni pentru problemele noastre, doar sistemul e de vină, iar câteodată noi că nu știm să le rezolvăm singuri…
Bună dimineața zurliilor, sper că nu aveți nici o problemă astăzi, pentru că duminică și oficial nu te poate ajuta nimeni în weekend.
