V-am avertizat cu mult timp înainte ca USR-ul să decidă epurarea ideologică a doamnei Lasconi, că aceasta nu cochetează cu ideea de independență ca o adolescentă cu rebeliunea, ci o transformă într-un titlu nobiliar.
Dar, în orbirea mea temporară – să-i spunem naivitate cu iz democratic – am ignorat semnele: femeia nu voia să fie doar „independentă”, voia să fie simbolic ruptă din coasta partidului, dar în continuare tratată ca o instituție națională. Cum faci asta? Cu circ!
Azi, realitatea ne izbește frontal: avem în față un candidat ce pare izgonit nu doar de propriul partid, ci și de un sistem care funcționează ca un frigider defect – scoate numai mucegai democratic. Oameni cerebrali o văd o victimă a unui partid care nu are onoare, victimă a unui sistem, fără să realizeze că totul, absolut totul e ok să se întâmple așa!
Circul, lupta, e exact acel lucru care trebuie să ne dea de gândit, de ce a ales Elena circul? Pentru că ar fi câștigat înapoi locul și susținerea partidului? Că ar fi vrut o imagine bună pentru USR?
Nu dragi zurlii, veți observa de ce și care e adevărata miză: electoratul lui Georgescu! Divide et impera!
Ce ironie mai savuroasă decât aceea că exact indivizii care până ieri își încordau degetele în apărarea lui Georgescu, acum scriu ode digitale și parodii lirice în cinstea Elenei – un fel de metamorfoză electorală în direct, fără rușine, fără pauză publicitară.
Fenomenul devine grotesc: conturile false sau nu, care propulsau discursul lui Georgescu pe rețelele de socializare, azi o înalță pe Lasconi la rangul de Ioana D’Arc a administrației locale. Ba chiar circulă teorii conform cărora însuși Georgescu, ca un Machiavelli cu profil de Facebook, ar orchestra acest transfer de simpatie.
Și mă scuzați că îndrăznesc să gândesc – știu că în peisajul politic românesc e o practică periculoasă – dar, în contextul acestei mascarade, chiar mă întreb dacă nu cumva Lasconi e noua „alegere de rezervă” a unor forțe mai puțin vizibile, mai ales acum că Simion, candidatul-mim, a intrat în silenzio stampa de parcă și-ar fi pierdut parola de la contul de opinie.
Trăim într-un decor distopic în care fostul electorat al lui Georgescu migrează spre Lasconi cu o docilitate bovină, iar eu devin – iarăși – acel individ indezirabil care îndrăznește să nu înghită povestea oficială fără să o mestece.
E bine? E rău? Depinde dacă Moscova își schimbă algoritmul și decide că Ponta nu mai are reach organic. Că de la Simion nu ne mai așteptăm la content decât de victimizare. Omul tace ca și cum ar aștepta notificarea finală de la Facebook: „Campania s-a încheiat. Mulțumim că ați participat!”
Așadar, dragii mei consumatori de politică de balon, bine ați venit în era candidaturilor holografice, a independenților conectați la foste partide prin cordonul ombilical al influenței și, desigur, a unui electorat care încă mai crede că e democratic să fii păcălit de aceiași oameni, dar în altă ordine.
Ridicați cortina. Spectacolul începe. Iar dacă n-aveți bilet, o să vă tragă cineva în poveste oricum.
Neața zurliilor!
