E un război oameni buni… Chiar dacă nu vezi victimele, sigur auzi și vezi bombele lor zilnic. Victime sunt, unele se plâng, altele se regrupează și vor ataca din nou.
Cel mai mare război e dat de transportatori: cu toții vor să-ți ducă sau aducă pachetul. Prețul nu mai e etalonul pe care îl alege clientul, pentru că aproape toate practică aceleași prețuri. Calitatea… păi ce calitate? Pachetul tău va sfârși oricum aruncat dintr-un colț în altul chiar dacă scrii pe el fragil. De fapt toată lumea scrie fragil pe el și primește borcanele sparte. Cine te-a pus să pui borcane în pachet? Bine dar cu sticla mea de pălincă ce ai avut? E contrabandă moncher… ne-a confiscat-o vameșu’… că ne-a turnat concurența… era să ne confiște și mașina… Am glumit, deși se întâmplă și astfel de scenarii, transportatorii sunt în general buni și se zbat săracii oameni să moară concurența… Unii mai nou au și tracking number, unii se laudă cu rapiditatea, alții cu “orice” în pachet și tot așa…
În aceeași notă e un război între magazinele alimentare, între mecanici, instalatori de antene și sfârșim cu păruiala generală pe muzica menestrelilor (NR: muzicanților) din Dublin, dintre: coafeze, manichiuriste și bucătărese de bucate alese, pe care nu știi dacă să le spui femei sau să le confunzi cu porcul de pe masă… totul la un eveniment la care capul de afiș e o vedetă “expirată” în România, dar “proaspătă” pentru proștii din Irlanda.
Bineînțeles ca și client la toate categoriile de mai sus, ar trebui să mă bucur că e război… dar nu pot. Concurența ar trebui să fie bună, dacă ar fi și loială. Dar din păcate românul cu afacere din Irlanda, în general are și obiceiuri românești de suprimare a adversarului. Nu a putut să vină cu furca și toporul peste el, ca la el în sat și nici nu a putut să-i rupă picioarele cu parul din gard, așa că se bat în supremația pe Facebook. Nu e de mirare că polonezul a început să-mi vândă produse românești…
Supremația asta pentru care se bat ei, e stresul nostru zilnic pe Facebook.
Suntem intoxicați domnilor… pe toate grupurile, pe zeci pe profiluri, de reclamele fără viață, de tirul la care ne supuneți zilnic. De parcă nu suntem îndeajuns intoxicat cu idioțenii senzaționale, de cafeluțe și pisicuțe cu mesaje filozofice. Sunteți buni, dar bombardamentul vostru e stresant, agansant și care face lumea să vă ignore, să vă blocheze și chiar să-i pierdeți de clienți.
Suntem friends cu prăjituri, cu cozonaci, cu mașini începând de la vanuri și sfârșind cu prietenul meu tirul. Sunt friend cu rochii, cu telefoane, cu țigări la bax, cu sentimente și din fericire nu sunt prieten cu nici un salam… sau cârnați de Pleșcoi.
Mulți v-ați aruncat cu capul înainte și v-ați făcut conturi de tip personal cu care să puteți să vă atrageți friends, să intrați în grupuri și să postați alandala pe unde apucați. Ete’ că viața contului vostru se apropie de sfârșit. Facebookul te “bunghește” (NR: a dibui) că ești afacere și nu ești Ghiță a lu’ Bărzăune din Scărpinații din Deal.
Nu mai bine îți faci o pagină de Facebook frumoasă, cu numele firmei, cu pagină de web, cu numere de contact, cu adresă, cu email, pe care să postezi anunțuri și lasă lumea să vină la tine, nu te băga tu în sufletul lor de câte 100 de ori pe zi pe câte 100 de grupuri de Facebook. Apoi dacă ții neapărat, poți să faci reclamă paginii tale de pe un cont personal, fără să-ți fie frică de nimeni și de nimic.
Vrei să ajungi la mai mulți clienți? Nu o faci prin grupurile de Facebook, părerea mea. Anunțul tău va fi văzut doar de câțiva din grup, care stau non-stop pe grup și asta până când anunțul tău e îngropat în alte o mie de anunțuri, ale altor afaceriști panicați și disperați ca tine. Dacă totuși, vrei reclamă pe grup, poți să vorbești cu unul din administratori și să-ți facă el reclamă, prin coverul grupului (idee personală) sau printr-un anunț promovat la rubrica Pinned Post, dar mă îndoiesc că va fi vreun admin să o facă pe ochi frumoși, pentru că de ce nu, el muncește să-și țină grupul cum vrea el și deobicei oamenii ca tine sunt cei care intoxică grupul și subminează discuțiile importante din grup.
Apelează la oamenii care au influență în comunitatea de oameni cu bun simț și nu în comunitatea proștilor și a credulilor. Ei pot posta mascat sau direct, bineînțeles la o mică înțelegere cu tine, articole sau referiri la pagina ta. Oameni influienți și serioși sunt destui, dar ne-am obișnuit să-i căutăm doar pe cei care urlă mai tare. La asta i-aș spune un sindrom al îndobitocirii românului prin politică. Românul e puțin bolnav și ca hipnotizat crede orice bou cu talente de politician. Caută-ți oameni care scriu bine, nu ca Grapini sau exemplul meu favorit din comunitatea românilor din Irlanda: Marean. Caută oameni care să scrie cât de cât corect gramatical și care au un număr mare de prieteni în Irlanda, nu în China sau România, pentru că piața ta e aici. Caută paginile românești din Irlanda care postează regulat, măcar de câteva ori pe zi, chestii serioase și de interes. Caută-i și pe cei controversați, care au o audiență mare și roagă-i să-ți facă reclamă într-un mod controversat. De ce nu? Gândește la scală mai mare: nu pachețele, prăjiturele, unghiuțe și firișoare… Gândește-te că și irlandezul, irlandeza poate fi clientul, clienta ta, fă reclame bilingve și nu numai pe paginile românești.
Și cel mai important, fii pregătit să plătești pentru aceste “favoruri”… nu mai lua oamenii de proști cum ai un obicei. Chiar astăzi, mi s-a cerut aproape imperativ să fac reclamă unui spectacol, pentru că… trebuie, fără nici o considerație, doar cu gândul la banii care îi va scoate din vânzarea de bilete. Iar eu trebuia să-i dau un motiv de ce nu vreau să-i fac reclamă. Clientul se cumpără de foarte multe ori și prețul e unul mic comparativ cu ce primești înapoi. Iar când ești plătit, cel mai important, fii politicos, omul ți-a plătit… nu i-ai făcut tu un favor.
Acestea fiind spuse, vă transmit un mesaj sincer de succes în afaceri și nu ne mai intoxicați pe Facebook, faceți reclame deștepte, inteligente și cu bun simț ….
