Când auziți cuvântul boicot să vă gândiți la Irlanda

Încă o poveste despre Irlanda care vă va place spune eu.

Toți am auzit de termenul boicot, dar ceea ce nu mulți știu, e că termenul provine din Irlanda.

Pe scurt

Termenul “boicot” a apărut practic în Irlanda, mai exact în Ballinrobe, comitatul Mayo, care a inițiat și condus o campanie de izolare împotriva lui Charles Cunningham Boycott.  În 1880, toate magazinele locale din oraș au refuzat să-l servească sau să facă afaceri cu Charles Cunningham Boycott, iar pe măsură ce presa relata aceste evenimente, s-a născut termenul “boicot”.

Pe larg

Charles Cunningham Boycott (12 martie 1832 – 19 iunie 1897) era agent imobiliar englez a cărui ostracizare de către comunitatea sa locală din Irlanda a dat limbii engleze verbul “to boycott” ceea ce în română înseamnă: a boicota.

El a servit în armata britanică și așa a adus în Irlanda. După ce s-a retras din armată, Boycott a lucrat ca agent imobiliar pentru Lord Erne, un proprietar de terenuri în zona Lough Mask din comitatul Mayo.

În 1880, ca parte a campaniei pentru cei trei F (chirie echitabilă, fixitate a dreptului de proprietate și vânzare liberă) și, în special, ca rezistență la evacuările propuse pe moșie, activiștii locali ai Ligii Naționale Irlandeze pentru Pământ i-au încurajat pe angajații lui Boycott (inclusiv pe muncitorii sezonieri necesari pentru recoltarea culturilor de pe moșia Lordului Erne) să se oprească din muncă și au început o campanie de izolare împotriva lui Boycott în comunitatea locală. Această campanie a inclus magazinele din Ballinrobe, din apropiere, care au refuzat să îl servească și să mai facă afaceri cu el. Unii localnici au fost amenințați cu acte de violență pentru a se asigura că se conformează.

Campania împotriva lui Boycott a devenit o cauză celebră în presa britanică după ce acesta a scris o scrisoare către cotidianul britanic The Times. Ziarele au trimis corespondenți în vestul Irlandei pentru a sublinia ceea ce ei considerau a fi o victimizare a unui servitor al unui servitor al regatului de către naționaliștii irlandezi. Cincizeci de “Orangemen” din comitatul Cavan și din comitatul Monaghan s-au deplasat la proprietatea lordului Erne pentru a-i strânge recoltele, în timp ce un regiment și peste 1.000 de oameni din cadrul Royal Irish Constabulary (RIC) au fost detașați pentru a-i proteja pe cei care culegeau recoltele. Se estimează că acest episod a costat guvernul britanic și alte persoane cel puțin 10.000 de lire sterline pentru o recoltă în valoare de aproximativ 500 de lire sterline.