Am ajuns la concluzia asta de ceva vreme, prin simplă observație: în momentul în care, într-o discuție, apare un așa-zis „suveranist”, conversația s-a încheiat. Nu pentru că ar avea argumente mai bune. Dimpotrivă.
Oricât ar invoca dreptul la liberă exprimare, problema reală nu e libertatea de a vorbi, ci incapacitatea de a purta un dialog. Pentru că, în clipa în care renunți la argument și treci la jignire, ai pierdut deja. Nu e o chestiune de opinie, ci una de logică elementară.
O poreclă, o etichetă aruncată la nervi sau un apelativ jignitor nu țin loc de argument. Nu te fac mai convingător. Nu te fac mai inteligent. Și, surpriză sau nu, nu te fac să ai dreptate. Niciodată. Din momentul în care ai recurs la insultă, te-ai descalificat singur.
Pornind de aici, m-am gândit să facem un mic inventar al termenilor preferați de așa-zișii „suveraniști”. Termeni care, de altfel, n-au absolut nimic de-a face cu suveranitatea.
Sunt cuvinte aruncate strategic, cu speranța că îi „enervează” pe ceilalți. Apar aproape exclusiv în comentarii, ca reacție la texte de bun-simț. Textele originale sunt o specie rară în ecosistemul lor; comentariile, în schimb, abundă.
Până acum, lista mea — și pot spune că le-am primit personal pe aproape toate — arată cam așa:
– mucușor (campion absolut)
– bolovan
– marș
– javră
– banane
– blugi
– useriști
– soroșiști
– globaliști
– haștagiști
– neo-marxiști
– progresiști
– trădători
– lgbtiști
– vânduți
– presa aservită
– statul paralel
– slugi
– sclavi
– plătiți de cineva
– anti-români
– corporatiști
– ONG-iști
– elită coruptă
– spălați pe creier
– degenerați
– oculta
– vaccinat
Cu siguranță lista nu e completă.
De aceea, invitația rămâne deschisă: ce alte apelative ați mai întâlnit prin comentarii?
Le adăugăm pe parcurs, suveraniste sau nu.
Nu de alta, dar dacă tot nu avem argumente, măcar să avem un glosar complet.
