Cred că rolul organizațiilor de români din Diaspora ar trebui să fie doar de adunare pentru șezători și într-un mod pompos spus, păstrarea valorilor românești.
Românul are darul de a uita și nu e un blestem, e chiar o binecuvântare, mai ales când vrea să lase în urmă toate nenorocirile care s-au abătut asupra lui. Care sunt valorile românești când ești peste hotare? Tradițiile și mai ales limba română atât de oropsită ar putea fi valorile românești și să nu le confundăm cu cocalarii care se laudă că au valoare.
Rolul acestor organizații, după mine, ar trebui să fie unul de pacificator, de coagulant dar și de poliție, să-i dojenească pe cei care uită tradițiile și limba română. Rolul lor nu e să dezbine comunitatea, deși unii par a face din asta un scop și un mijloc de promovare a lor. În logica lor, dacă denigrează concurența, ei rămân unicii care pot trage foloasele ce pot fi trase.
Dar hai să gândim logic, dacă aceste organizații ar fi strict interesate de ajutorare așa cum pretind, dacă ar fi interesate să deservească fără interes comunitatea din care fac parte, nu s-ar bate cu pumnii în piept că sunt cei mai buni la ceea ce fac, nu ar destrăma unitatea total necaracteristică românilor și nici într-un caz nu ar arunca cu noroi în rivali. De fapt de ce ar trebui să existe rivali? Există rivalitate pentru că românii dintr-o altă țară sunt tot un ciolan ca și în România, ei îți dau puterea. Sunt potențial electorat în cazuri politice sau numere care contează în atingerea unor scopuri fie la nivel personal al persoanelor de top din organizații, fie a organizației ca tot unitar chiar dacă ea e formată dintr-un singur om.
Mai grav e că unii lideri ai acestor organizații se folosesc de oamenii din comunitate, de cifre fictive, deși nu au fost niciodată aleși sau desemnați de comunitate să-i reprezinte. Cu toate acestea se autoproclamă conducători absoluți ai comunității românești din țara respectivă și vorbesc în numele tuturor în condițiile în care marea majoritate a românilor din comunitatea respectivă nici nu au auzit de ei sau nici nu-i interesează acest lucru: să fie reprezentați sau să se vorbească în numele lor. De regulă folosesc tertipuri de genul: Organizația Românilor din Kurdistan, Grupul Românilor din Pakistan, Românii din Sri Lanka, titluri care sugerează că toți românii din comunitatea respectivă fac parte și acceptă să fie reprezentați de organizație.
Oamenii deștepți nu au nevoie de organizațiile românilor din Diaspora, vă garantez. Nu au nevoie de ajutor și dacă au sunt instituții de stat, din statul în care se află, instituții care-i ajută pentru că problemele lor sunt probleme specifice statului în care sunt. Cei mai mulți știu sigur ce au de făcut și de ce au mers într-o țară străină, iar mulți nici măcar nu vor să audă de alți români darămite de oameni care-i reprezintă.
E ca și în politică, uitați-vă doar care e meseria celor care conduc organizația, care sunt realizările profesionale în viața civilă și atunci vă veți da seama care e calitatea organizației pe care o conduc. De fapt exact despre asta e vorba: politică. Urmărind trendul organizațiilor mari din Diaspora și mai nou un trend observabil și în Irlanda, oamenii implicați în astfel de organizații sfârșesc prin a fi implicați foarte mult în politică. Acțiunile gratuite în folosul comunității sunt de cele mai multe ori paravanul altor activități bănoase. Cum lucrează o astfel de organizație? Adună cifre și nume prin diverse metode, apoi fac o autoproclamare după care cer cu disperare recunoașterea de către autorități, care nu prea au de ales, mai ales când unii sunt destul de vocali, tupeiști și șantajiști cu legături politice. Și de aici, urmează exact ce trebuie, vezi Consiliul Românilor de Pretutindeni, un consiliu pe care politicienii din România să-l folosească pentru justificarea timpului și banilor aruncați.
Dacă organizația e pentru altceva decât pentru păstrarea valorilor, tradițiilor și promovarea limbii române, înseamnă că rolul acestor organizații e să ajute pe leneși, analfabeți, pe cei care vor mur în gură și pe cei care vor să fenteze sistemul dacă se poate. Să recunoaștem dacă nu cauți pe Google că lenea e mare, dar ceri ajutor pe Facebook ești un prost sau poate un deștept. Poți să cauți și pe Facebook, dar e mai ușor să ceri și să ți se ofere pe tavă totul. Să faci o firmă care să-ți explice cum se completează un formular online mi se pare de-a dreptul hilar, dar măcar la firmă se plătește și prost nu e cel care ia, ci cel care dă. Logic nu? Sunt zeci de ghiduri făcute pe subiect cu videoclipuri să le înțeleagă tot prostul, dar prostul tot nu înțelege și vrea ca altcineva să-i facă treaba.
Mai că te gândești că organizațiile sunt puse de cineva să scape România de analfabeți, leneși și infractori. În urmă cu câțiva ani spuneam să nu vină românii în Irlanda nepregătiți pentru că nu e ușor. O organizație mă contrazicea în mod constant spunând că acolo aleargă câinii cu colaci în coadă. Ei bine, datorită câinilor s-au găsit o grămadă de români care au trebuit ajutați să prindă câinii. Astfel Organizația acum are de treabă și destul de târziu a început să facă aceleași apeluri și aceleași lucruri pe care le făceam eu cu mult timp înainte. Dar eu eram un om rău că îi sfătuiam să fie pregătiți să nu dea cioara din mână pe aia din gard.
Ajutații să se integreze în Irlanda că noi nu-i mai vrem, pare fi mesajul din România către organizațiile din Diaspora. Ăia de au nevoie de ajutor, nu ne trebuie nici nouă în România, bine că am scăpat de ei. De aia nici nu rezolvă nimic autoritățile române când e vorba de chestii consulare: nu vă vrem înapoi.
E drept au plecat și valori din țară dar să nu ne amăgim. Aceste valori reprezintă maxim 5% din numărul celor plecați, iar ei au plecat în condițiile în care aveau un loc de muncă în România, aveau o profesie bine definită. Marea majoritate au plecat pentru a obține rapid bani, făcând orice. Unii au evoluat și au urcat ierarhic, unii și-au deschis firme, au intrat într-un proces de recalificare, de educație, dar majoritatea au rămas la făcut orice. E drept acel orice, li se pare că este mult mai respectat acolo decât în România, eu spun din cauza banilor, alții ar spune din altă cauză. Cred că românul asociază de multe ori banii cu respectul.
Dacă în România, “disrespectuos” ți se spunea femeie de serviciu, acum ești numită cleaner sau îngrijitoare. Asta înseamnă respect și respectul se măsoară și în banii pe care îi primești. Nu mai accepți să ți se spună femeie de serviciu, pentru că tu ești cleaner. Trebuie să înțelegi că dacă în România nu respectai o femeie de serviciu pentru că era femeie de serviciu, nu o să o respecți nici în altă țară chiar dacă denumirea e alta. Deci disrespectul nu e dat de denumire, de țară ci de pe educația unei persoane cu care intri în contact. Manipulat ai fost în România, manipulat o să fii și în Statele Unite, Irlanda sau Spania.
Nu Ambasada trebuie să-ți rezolve ție problemele din țara în care te afli, iar unele Organizații manipulează prostimea să creadă că așa e. Urâm politicienii, urâm MAE și implicit Ambasada nu-și face treaba. Știi măcar care e rolul unei Ambasade sau al unui ambasador? Dacă ar fi așa am goli țara pe baza faptului că România ne ajută să ne integrăm în altă țară.
Am văzut oameni care au cerut ajutorul și acum sunt cei mai mari șmecheri prin Irlanda, iar cei care au oferit ajutorul sunt la același stadiu: slugă fără statuie, care și-a luat… likeuri.
Să ne facem înțeleși, România nu are nici o datorie față de tine să te integrezi în țara unde te duci, iar dacă găsești un prost să-ți facă temele, foarte bine, ai găsit un prost mai mare ca tine.
Unele organizații și-au luat și angajamentul lăudabil de polițist, de a se asigura că dreptul românilor din țara respectivă sunt respectate. Îți dai seama cum sună: o organizație românească verifică statul în care a fost primit, verifică dacă acesta își face treaba cum trebuie. Doamne de ce nu avem organizații din astea așa de dedicate în România, să se asigure că funcționarii publici își fac treaba? Cum? Avem? Nu se vede.
Personal cred că toate drepturile românilor dintr-o țară alta decât România sunt respectate, mai mult poate decât în România, rareori fiind cazuri confuze care ar creea o falsă idee că drepturile nu sunt respectate. De aici și vendeta unor Organizații care țin cu tot dinadinsul să spună că românii sunt oropsiți și e nevoie de ele, de organizații. Cazurile izolate sunt probabil cauzate tocmai din lipsa unei informări, din dezinformare sau din cauza lipsei de comunicare. Nu știi chineză e destul de greu să-ți ceri niște drepturi garantate în China. Dar ca să vii să faci acuzații că chinezii nu respectă drepturile românilor e un pic cam deplasat. Drepturile vin și cu obligații, mulți vor drepturi fără obligații și de aici confuzia.
Dacă tu ai altă idee despre care e rolul unei astfel de organizații, e ideea ta și o poți împărtăși într-un comentariu, dar eu ca întotdeauna îmi exprim păreri personale care garantat nu sunt și nu trebuie să fie la fel ca ale tale.
