Credință poleită cu aur

0
1022
Credință poleită cu aur

Nu suntem furioși, nu suntem victime, nu suntem anti credință, anti ortodoxie sau anti biserică, nu suntem proști.

Am asistat la un spectacol aproape grotesc ieri odată cu sfințirea catedralei și aproape că dai dreptate celor revoltați.

Am trecut de fazele alea de furie, de sentimentul că poporul e furat și îndobitocit exact atunci când am auzit că se va construi o catedrală megalomană, când am văzut proiectul și când am auzit prețul care cred de atunci s-a dublat.

Sunt atâtea de multe de spus și au fost atâtea spuse că nu știu ce rost are să mai scriu și eu, dar scriu de unele despre care poate s-a scris mai puțin.

De ce Catedrala Națională care am aflat abia azi că nu-i mai zice Catedrala Mântuirii, nu a fost construită în parteneriat privat cum vor ei să ne construiască autostrăzi? Cum ar fi să dai 20 de lei la fiecare intrare în Catedrală? Nu ți-ar conveni, dar la un calcul poate deja ai dat, chiar și mai mult.

Până și Patriarhia a realizat că nici măcar o catedrală nu ne mai va mântui și i-au schimbat numele în ceva mai de sezon: Națională. Mă întreb cum de nu le-a trecut în cap să o vopsească în albastru galben și roșu?

Paradoxal Catedrala asta e singurul proiect de amploare pe care România îl dă în folosință la termen, chiar dacă mai sunt mici retușuri sunt sigur că Dumnezeu își asculta credincioșii și fără acoperiș, fără clopote de milioane de euro. Câte proiecte de peste 100 de milioane de euro mai știi finalizate în România?

Poate Patriarhul ar fi trebuit pus să supravegheze construcția de spitale, școli și autostrăzi? Îi dăm voie să facă la intrarea și ieșirea de pe autostradă o troiță ceva sau chiar un pasaj plin cu icoane și cruci. Aproape că îmi vine să-l felicit că a avut atâta fler și putere de convingere să obțină toți banii și lucrările să meargă strună. L-aș propune un ministru undeva, la Dezvoltare, la Transporturi sau la Sănătate, ce ziceți?

Rămân totuși la Transporturi că dacă ar fi la Sănătate, am primi pe rețete necompensate o porție de rugăciuni în loc de pastile.

De ce mi s-a părut un spectacol grotesc ieri?

Am văzut cum cei bogați au stat înăuntru în timp ce cei săraci cu duhul care au fost târâți la București din toate colțurile țării au înghețat la propriu afară. Am văzut cum primii au ajuns și au plecat în limuzine de zeci de mii de euro și cei din urmă au venit cu autocare vechi probabil fără ITP și încălzire.

M-am uitat cu milă la bătrânele pline de credință care înghețau și se certau cu același jandarm a cărui față e pusă pe jocurile de dart și-mi venea în minte să spun: iartă-i Doamne că nu știu ce fac. Dar cel mai probabil nu mă auzea nimeni.

Îmi vin în minte numai pasaje probabil nu tocmai precise din Biblie unde sărăcia, smerenia sunt puse la loc de cinste, unde bogăția este blamată și-mi aduc aminte că biserica e acolo unde doi se adună în numele Lui, nu o clădire poleită cu aur unde vorbesc niște oameni îmbrăcați în aur.