La fiecare început de an îmi propun să scriu mai mult pe blog. Am impresia că pe blog lucrurile sunt mai ușor accesibile. Anul ăsta nu face excepție și iarăși am un avânt pionieresc greu de oprit.
Răsfoind paginile de știri și bineînțeles feedurile din rețelele sociale dau inevitabil peste mai multe lucruri care fie mă amuză fie mă… amuză.
Stau și mă gândesc că există o posibilitate infimă ca copiii copiilor noștri să studieze literatura gloatei de pușcăriași. Horror nu?
Pe bune, cât mai ține gluma asta cu pușcăriașii care scriu cărți, cărți care de cele mai multe ori sunt publicate într-un număr restrâns de exemplare pe care le cumpără în totalitate autorul și pe care în afară de comisia de eliberare condiționată nu le vede nimeni altcineva.
Acum faptul că scriu poate nu e un lucru rău, dar nu-i mai eliberați din cauză că scriu, să vedem mai sunt atât de eminenți? Aș fi curios câți dintre ei ar mai scrie o carte dacă asta nu ar însemna scurtarea pedepsei? Și dați-mi voie să am o atitudine îndoielnică în privința abilității unora dintre ei de a folosi creionul în general…
La cum îi știu pe unii cum ar fi MM, probabil nu știe nici să-și scrie numele, darămite o carte. Poate greșesc și omul e chiar o eminență cenușie a României. O altă problemă cu ei, pușcăriașii de lux, e că scriu cărți de economie. Păi cum nu, nu hoții se pricep cel mai bine cum să facă bani? Și încă una: politician corupt închis pentru abuzuri în serviciu, ar trebui interzis să mai fie politician, dar lucrul ăsta nu se întâmplă. Adică dacă eu fac o infracțiune în trafic îmi suspendă permisul de conducere, lor de ce nu le suspendă permisul de politician?
Una peste alta astăzi e Boboteaza, La Mulți Ani tuturor celor care au nume de Botez :).
Și pentru că e “fresh” în capul meu, am să spun că aproape toți preoții români din Irlanda sunt super ok, iar unii dintre ei chiar m-au impresionat cu poveștile lor de viață, cu atitudinea lor, deși eu nu sunt nici pe departe un bun creștin, adică sunt nedus la biserică. Mi-am adus aminte de asta pentru că la început de an, o singură persoană m-a sunat în mod expres să-mi spună doar La Mulți Ani, fără să aibe altă treabă cu mine și acea persoană a fost un preot. Beat that my friends!
Asta nu înseamnă că nu am prieteni sau rude cu care am vorbit, pe care i-am sunat și ne-am urat La Mulți Ani pe lângă alte chestii de genul cât ai băut și ce ai mâncat, dar gestul preotului a fost neașteptat și m-a surprins la modul cel mai plăcut. Atât de plăcut că îl aștept să vină cu sfințitul casei, lucru la care soția mea ține mai mult decât mine. Eu îl aștept să mai discutăm și alte chestii decât cele de “suflet”.