După mult timp retrăiesc lucruri de bază care le credeam uitate. Atât de mult poate străinătatea să îți estompeze chiar simțurile de bază.
Poate pentru unii par absurdități, dar cei care sunt în situația mea vor realiza că am dreptate.
E Aprilie, e primul Aprilie în România din ’99 încoace. E o căruță de ani, timp în care primăvara era ceva pe calendar și atât.
Ieri mă plimbam printr-un cartier bucureștean, printre blocuri, dar blocurile au spații verzi cu flori și copaci înfloriți, și atunci am realizat că am miros. Un miros al copacilor înfloriți, a florilor de pe straturile din fața blocului, pe care sincer nu l-am mai simțit de mult. Plimbarea printre blocuri m-a dus la o piață, la fel nu am mai fost într-o piață de foarte mult timp, iar primăvara într-o piață în București e o sursă de pofte gastronomice. Iar prețurile pentru mine clar infime.
A fost o săptămână încântătoare, care s-a dus mult prea repede… dar mai e una, în care sunt sigur că voi descoperi și alte lucruri simple de care mi-a fost dor.
