Toată lumea a aplaudat astăzi când au auzit că irlandezii sunt cei mai fericiți din Uniunea Europeană.
Unii români de pe aici au aplaudat atât de tare și de mult că au răni la palme… Bine e posibil rănile să fie de la altceva, cum ar fi munca grea pe șantier, spălatul vaselor, datul cu mătura, scrisul la tastatură, semnatul la social sau activități extra curriculare… E logic nu?
Dacă irlandezul e happy și românul de aici e happy… În teorie așa ar trebui să fie, dacă reușește să nu mai fie român. Adică e cel mai fericit dacă reușește să fie irish și să se debaraseze de pretenții cum ar fi vremea frumoasă, de obiceiuri nasoale cum ar fi grătarele cu mici, să se debaraseze de ideea de proprietate adică o casă cu două etaje într-un sat din fundu’ Moldovei sau Ardealului, să se debaraseze de ideea de a strânge bani de la un an la altul și să intre pe sistem irlandez să cheltuie banii de vineri până luni preferabil într-un pub…
Da, românul din Irlanda e fericit, ai putea spune că e chiar mai fericit decât irlandezul… De ce să fim nerecunoscători, suntem… Ar trebui să reformuleze tâmpiții ăia de la Eurostat cine sunt cei mai fericiți, pentru că nu sunt irlandezii… sunt românii din Irlanda.
