Libertatea din Irlanda își face ușor simțită prezența pe Facebook în comunitatea românească: au început petrecerile alea cu muzică, cu dansuri, cu hore, sârbă, bătute cu bani aruncați la artiști și au început să curgă poze și filmări, cu doamne cochete și domni mai timizi când e vorba de poze, dar le fac pentru că le cere doamna de fier din familie.
Că veni vorba de artiști, ca și voi cred, am văzut multe poze și filmări de la un eveniment românesc în Irlanda din weekend intitulat “Gala Artiștilor”.
La ce te-ar duce gândul când citești Gala Artiștilor? Poate o galerie de artă, o premiere a artiștilor, cu o serată ca la Ambasadă, cu pictori, sculptori, scriitori și evident interpreți de muzică populară sau nu.
Gala Artiștilor, la ce am văzut eu din filmări și poze, a fost o petrecere, a interpreților care cântă la petrecerile românilor din Irlanda. Poate greșesc, dar asta am văzut. Unul chiar a scris la pozele lui: Petrecerea Lăutarilor din Irlanda.
Am recunoscut pe acolo, mulți interpreți cu care mă cunosc și-i apreciez pentru talentul lor. Pentru talentul lor de a cânta orice și pentru orice gusturi. Evident, ca orice român, am o feblețe pentru muzica moldovenească și am recunoscut pe acolo, câteva interprete de care la modul cel mai sincer chiar îmi place. Nu am să spun numele lor, cum nu am să spun nici unde a avut loc petrecere.
Am văzut foarte mulți pe care nu-i cunosc, oricât de umblat am fost pe la petrecerile românilor din Irlanda, dar stăteam și mă gândeam cât de greu le-a fost la toți să participe la această gală.
Toți sunt la o concurență acerbă pe o piață mică și oricât de mult credeți că este loc pentru toți, e concurență mare și e o meserie grea, foarte mult afectată de pandemie.
Mi s-a părut fantastic să văd pe cei care sunt la concurență unul cu altul, care trebuie să-i ia nunta sau botezul unuia, erau acolo împreună și păreau că se distrează. Parcă, au vrut să ne arate că românii pot să fie uniți chiar dacă nu se plac unul pe altul, nu mai spun că acolo erau chiar și mai multe etnii la un loc, un exemplu de toleranță pe care mai rar o întâlnești.
Eu dacă eram cântăreț de manele, ceea ce este visul meu de mic copil pe când manelele nu existau, m-aș fi simțit foarte nașpa la Gala Artiștilor. Da, știu că voi fi criticat pentru asta, dar așa sunt eu mai timid.
Defapt numai uitându-mă la videoclipurile de pe Facebook, simțeam cum se măsoară unul pe altul și nu mi-ar fi plăcut să fiu atât de măsurat.
Am văzut în ochii lor dilemele lor de dinainte de petrecere, mai ales ale doamnelor. Oare cum să mă îmbrac? În artistă sau în femeie care merge să se distreze? Fiecare cum a crezut că e mai bine pentru marketing, pentru că știau că ajung pe Facebook.
Eu dacă eram acolo prin absurd, artist de manele fiind, m-aș fi gândit cum să dau eu ochii cu ăla care ia mai mulți bani decât mine din dedicații, doar că o lălăie puțin mai lung și se cunoaște cu șmecherul ăla de face petreceri în fiecare weekend? Băi știi câți bani are ăla? Te îngroapă-n bani și ăsta e “artistul” lui preferat, nu eu … Nu e invidia, lăsați placa asta deoparte că e zgâriată și ideea e deja vintage. E vorba doar de concurența neloială, dar eu știu că sunt mai bun artist decât el. Cam asta mi-ar fi trecut prin cap…
Ce nu înțeleg eu și chiar sunt curios, pe ce criteriu s-a mers la Gala asta? S-au trimis invitații artiștilor? Dacă da, or fi avut și ei dileme ca și mine dacă să meargă să-și cunoască mai bine concurența? A cântat fiecare câte o melodie, care e cea mai bună a lor? Poate s-au simțit puțin constrânși să meargă? Acolo merge spuma, iar dacă nu-mi fac apariția, nu-mi fac reclamă, lumea o să zică că sunt sălbatic sau sălbatică, iar dacă se face un eveniment la sala asta și eu nu vin, organizatorul nu mă recomandă… Dileme.
În încheiere, pe lângă dilemele de mai sus, vă întreb la modul cel mai serios: Presupunând că ai un eveniment, botez, nuntă, onomastică, pe cine ai chema să-ți cânte la petrecere dintre artiștii din Irlanda?
