Nu veneau cu anii prin România la părinții gârboviți de bătrânețe și de boli, dar carantina i-a trezit! Le e dor de ei, cum se descurcă?
Nu-i așa că sunteți impresionați de mesajele din online pe care cei din străinătate le postează pentru cei dragi?
Parcă au o revelație: “Puteam să ne petrecem atât de mult timp cu cei dragi și nu am făcut-o, dar o să o facem! Promitem!”. Nu promite ce nu poți să te ții de cuvânt, pentru că prostul așteaptă!
Postasem ironic un mesaj că românii se vor întoarce acasă după încheierea carantinei, că se va mări din nou populația României, fiii rătăcitori se întorc că le va fi dor de părinți, unii venind deja chiar înainte să se închidă tot. Cineva chiar mi-a scris că da, va veni să-și vadă părinții atât de dragi lui. În mod ironic anul trecut când putea să vină nu a venit, că era prea scump avionul, că în urmă cu un an o vânzătoare nu l-a tratat respectos sau că Dragnea era la butoane.
E aproape de neconceput să nu vezi asta înainte de criza asta, dar acum să caști ochii și să ai regrete. Cum vezi lucruri acum? Cum de te-a lovit pe tine dorul de părinți, rude, prieteni cu care înainte de coronavirus te mulțumeai să-i vezi online sau să le trimiți un mesaj pe Facebook sau Whatsapp…
Știu cazuri grave, unde părinții le-au murit și ei sunt blocați prin țări precum Irlanda, Italia, Spania și chiar și în România la doar câteva sute de kilometri. Tragic, dar nu atât de tragic cât să devenim toți conștienți. Morții sunt doar numere zilele astea, iar pentru unii în capul lor tulbure, morți prin care politicienii iau bani de la UE, că există o conspirație… Conspirația e că te caută psihiatrul dar nu te găsește! Morții ăștia au copii și unii chiar părinți…
Dacă, dacă revenim la normal și noi ne întoarcem la normal, asta va include și lipsa vizitelor la părinți, la cei dragi, în România cea hulită, pentru că întotdeauna este timp pentru altă dată.
Aș vrea să fiu contrazis să-mi spună lumea că prețuim altfel interacțiunea socială offline, dar eu sunt de părere că vom fi la fel după ce criza trece. Ba chiar am învățat atât de bine uneltele online că ne vom lipsi ușor de realitate.
