Devine din ce în ce mai clar că economia va avea prioritate în fața sănătății și unii vor deveni sacrificați indirect.
Ce trebuie să înțelegem e că restricțiile indiferent ce cred unii, au adus ceva bun: nu am avut dublarea cazurilor în fiecare zi, nu am avut sufocarea spitalelor cu cazuri la terapie intensivă și oamenii poate chiar în mod inconștient sau chiar forțat au devenit mai conștincioși, iar asta va rămâne: atenția unora.
Pe de altă parte, ăia care nu au dat doi bani pe restricții, după ridicarea lor vor fi și mai răi, pentru că au trecut cu bine de ele, fentând sistemul.
După relaxare, vom avea multe cazuri de infectări și mulți morți, dar ăsta e modul de a merge înainte, dacă nu vrem să avem morți de foame, pentru că asta e perspectiva dacă restricțiile se mențin.
Nu e despre grătar, libertatea de mișcare, e despre ce vor pune unii pe masă dacă restricțiile continuă.
S-a ajuns la fundul sacului în aproape orice economie, indiferent că vorbim de sărăcia din România sau de bogăția din Irlanda, unde mai pui că acordarea unui șomaj pandemic generos a dus la un alt paradox, paradox deja existent în ajutoarele sociale dinainte de criză, dar acum extins la unii care munceau.
Vine șocul, iar mulți vor prefera să rămână șomeri acolo unde se merită, unii vor rămâne șomeri pentru că nu au de ales. Personal cred că dacă 500.000 de oameni au rămas fără muncă, doar 200.000 se vor întoarce rapid (rapid relativ în 2-3 luni) la muncă după ridicarea restricțiilor, iar impactul pe lângă sărăcirea sacului, va fi o umplere mai grea la loc a lui, a sacului, bugetului.
Părerea mea, care nu sunt un expert, e că trebuie să ne pregătim serios pentru ce urmează: libertatea cu multe sacrificii și sacrificați …