Gândul dimineții®: Sistemul de învățământ românesc de top

Sigur vă aduceți aminte măcar de unul care spune că în România se face școală, nu ca în Irlanda. “Copilul meu din clasa a II-a în România, a trebuit să-l bage în a IV-a în Irlanda, pentru că săracul e prea avansat”! Nu ați auzit? Ați auzit sigur…

Că sunt multe materii, că se învață mai mult, că sunt îmbâcsiți cu chestii inutile, că poate cei care într-adevăr învață au o cultură generală mai mare decât a unui copil irlandez, asta nu înseamnă că se face școală bună.

Am avut o experiență negativă cu sistemul de învățământ românesc și oricât ar încerca miniștrii și experții să-l schimbe, problema este la părinții care continuă să se ploconească la învățători, la profesori de parcă dacă le dai cadouri, flori sau poate chiar bani, copilul tău va fi mai deștept și va învăța mai bine. Parcă era și pe vremea noastră așa ceva, dar venea să dea numai părintele celui care trebuia să rămână repetent: “hai tovarășa nu-l lăsați că-l nenorociți pe viață”. În rest, obișnuitele flori și cam atât, nu neapărat plocoane. Azi românii au bani și trebuie să-i dai ceva doamnei să aibă grijă de copilul tău, poate ajunge Einstein! De ce nu-l duci la privat dacă-l vrei Einstein? Eu nu-l vreau pe al meu Einstein, îl vreau să învețe de plăcere și să fie tratat ca un copil care vrea să învețe, nu să-l descurajezi.

Și învățătorii și profesorii din sistemul românesc sunt de vină, pentru că răspund la aceste ploconiri și îi favorizează pe cei care trebuie favorizați cu o atenție deosebită sau plasarea în cercuri exclusiviste, excluzând pe cei care au nevoie de cel mai mult suport emoțional.
Din păcate, putem transfera un sistem de învățământ perfect în România, mentalitatea și permisiunea de a face educație după cadouri și plocoane, de a face educație ca roboții fără compasiune pentru copii, pentru dorințele și sentimentele lor este total greșită și nu va prinde. Nu va prinde atâta vreme cât rămân aceste obiceiuri comuniste, unde cel ce trebuie să ofere educație, oferă și primește favoruri. Odată ce a acceptat un favor sau răspunde unei presiuni, e dus.

În urmă cu câțiva ani când mi-am înscris fetița în sistemul românesc venind din cel irlandez am observat acest lucru. Nu intru în detalii prea multe, tot ce trebuie să știți și sigur știți e că eu lucrez în Irlanda și am avut un moment de cotitură în care a trebuit să fac acest pas. Unii spun că am greșit, eu spun că nu.

Învățătoarele deja aveau selectați copiii pentru clase în condițiile în care mi s-a spus clar că selecția se face corect în ordinea primul venit clasa A și așa mai departe până la câte clase sunt.
Voi vă dați seama că ele se întâlniră deja cu părinții unor copii poate, pe care nici nu-i cunoșteau, înainte de prima clasă!

Eu prost credeam ce mi s-a spus, în ordine, nu aleator, nu după preferințe, nu după vârstă, sex, statut social sau altceva. Dosarul de înregistrare avea nr. 11 și a ajuns să fie repartizată la clasa C, adică undeva pe locul 60 dacă nu chiar 70. Întâmplător la clasa respectivă era cea mai rău famată învățătoare, pe care tot cartierul o știa de cadru didactic care nu știe să se poarte cu copiii. Gura târgului, ce să-i faci, poate ea săraca e cea mai bună, nu știu. Dar te gândești că ai văzut multe filme, dacă-ți bate copilul nu? E de ajuns un zvon… Sincer îmi pare rău pentru ea, poate chiar era bună ca învățătoare, dar nu am vrut să risc.

Am ajuns până la directoarea școlii să-mi dea explicații de ce dosarul 11 a ajuns pe locul 60-70? I-am explicat că venim dintr-un sistem de educație diferit, că totul e pentru copil, ba chiar am și periat-o puțin spunând că am observat lucruri frumoase la școala dumneaei unde se încearcă o digitalizare, modernizare, frumos ce mai. Cu non șalanță mi s-a spus că sunt preferințe ale învățătoarelor, e treaba lor pe cine selectează, lucrează cu frații sau surorile celor care au mai învățat sau au alte criterii de a alege copiii pe care ea poate nu le știe. I-am spus probabil și cu cei care “decartează” mai mult! Mi s-a spus cum îndrăznesc… Am rugat-o din nou să noteze că numărul dosarului meu trebuia să ajungă în clasa A să-mi explice negru pe alb cum am ajuns în această situație, nu vreau altceva decât transparență. Nu am primit nici o transparență sau altă explicație. În fine, după câteva intervenții în care am cerut corectitudine la câteva organizații gen Salvați Copiii, la minister și am cerut transparență, am mai câștigat câteva locuri, dar așa ca și cum mi s-a făcut un favor, nu dreptate.

Între timp doamna directoare s-a schimbat, presiune prea mare probabil, dar obiceiurile continuă din păcate. Văd mesaje pe grupurile de părinți, absolut aberante. Le găsiți și voi pe toate grupurile de discuții pe subiectul învățământ. Școala românească e cu ploconeală și eu chiar NU sunt convins că ploconeala îți face copilul mai bun. Sunt o grămadă de mesaje cu bani, cadouri pentru doamne, că nu se mai strânge oficial fondul clasei și pe lângă astea, multe alte lucruri care nici măcar nu ar trebui să discutăm. Bani pentru rechizite, flori, ba chiar parfumuri sau cercei. Cine e cel mai vinovat? Cel mai probabil părinții, dar și cei care acceptă aceste lucruri și desigur politicienii, cei care nu finanțează suficient un sistem subfinanțat.

Și atunci? Atunci, vii tu om cu principii solide, occidentale și ți-o furi. Te exclud din grup, că nu vrei să dai, ești zgârcit, copilul tău e doomed, nu o să mai învețe nimic!

Acum se profită inclusiv la nivelul de contracte pentru mesele pentru copii, programele școala după școală fiind un prilej de îmbogățire al unor patroni, iar criteriile de selectare a copiilor sunt date la gunoi când cadoul primează.

Sistemul de învățământ e ca și cel medical, dar nu poți să nu fii uimit că oamenii care ar trebui să fie modele de urmat (părinți, învățători, profesori deopotrivă) sunt tocmai cei care nu țin cont de corectitudine, de misiunea lor de a îndruma copiii pe calea corectă. Un părinte care dă cadou sau șpagă unui cadru didactic nu e un exemplu, așa va proceda și copilul lui în viitor. Totul corelat cu acceptul cadrului didactic și avem garantat o perpetuare a culturii șpăgii, a viitorului politician care nu va fi cu nimic diferit de cel de astăzi.
Fetița mea nu înțelege de ce ea câteodată e exclusă din elita copiilor cu părinții ploconiști sau pur și simplu insistenți, nu știu.

Îi spun pentru că ea e deosebită, deșteaptă, corectă și cu niște părinți cu principii corecte. În același timp încerc să-i spun că nu copiii sunt de vină, nu colegii ei, doar părinții. Încerc nici să nu-i spun că domnul sau doamna de la școală, nu e corect(ă), dar ea îmi spune: nu-i corect, cum s-a făcut grupul ăla de copii speciali cu tratamente speciale? Ea e deșteaptă, știe. O consolez spunându-i că o iubim, asta e cel mai important și ea trebuie să învețe oricum ar fi tratată. Din păcate e un copil mult prea sensibil, nu l-am crescut să fie unul dur, nu am vrut o fată băiețoasă. Poate am greșit că i-am arătat cât de mult o iubim și e un pic prea alintată. Am vrut o domnișoară finuță și asta avem, doar un pic cam sensibilă și alții nu țin cont de asta.

Școala din România strică copiii și nu-i încurajează, iar pentru asta nu e neapărat de vină sistemul sau programa școlară: sunt oamenii care influențează educația copiilor.

Probabil trebuie un reportaj Recorder ca să învețe odată cineva minte că educația nu se face pe cadouri și plocoane, iar dacă se procedează așa, vai de capul nostru ce viitor avem. Educație nu trebuie să fie robotică, după o programă, trebuie făcută cu pasiune și fără discriminare, fără discriminare bazată pe ce e tata sau pe ce e mama…

Gata atât, dacă ai ajuns până aici, dă un like, un haha sau un angry, mi-e tot una. Știu măcar că ai citit.