După ani de „reels, shorts, tiktok & stories”, începem să ne prindem că toată treaba asta cu videoul e ca mâncarea de la fast food: arată bine, e colorată, dar dacă bagi prea mult în tine… te trezești obtuz, cu mintea pe butuci și cu sufletul pe silent.
Cu AI-ul pe capul nostru – care face fețe, voci, muzică și chiar sentimente false mai bine ca un actor din telenovele – nici nu mai știi dacă fata aia din clip te iubește sau doar a fost generată de un student plictisit într-o cameră de cămin sau mai grav un bătrân gras ursuz într-un flat cu igrasie.
Dar am o teorie sau spuneți-i un vis frumos.
Eu cred că lumea se va întoarce la… scris. Și la citit. Da, frate! Caracterele astea mici, negre, albe dacă ești cu fundal negru, care nu se mișcă, dar îți antrenează neuronii. Ce-o fi vrut să zică nebunu’ ăsta? Vezi provocarea?
Știu, știu, pare SF în era în care lumea crede că „War and Peace” e un conflict între două conturi de TikTok și tu trebuie să decartezi să câștige pacea. POATE… după ce ne săturăm să ne dăm cu capul de algoritmi, o să vrem să ne dăm cu capul de o carte. Sau măcar de un blog, poate al meu, unde ar trebui să mai scriu?
Lumea deja e aproape convinsă că orice vede, ar putea fi generat cu AI, iar dacă nu-i convine, e scos din context…
Nu poți trăi la nesfârșit cu mintea pe autoplay și cu sufletul pe „mute”, hipnotizat de diverși șarlatani. La un moment dat, o să vrei și tu să citești ceva fără să aștepți să apară butonul de „skip ad”. O să vrei să nu mai simți ură, înverșunare, că a zis cutărescu, că ți-a arătat cineva ceva, ce tu nu poți să faci, pentru că nu ai cum… e ireal!
Așa că, până una-alta, mai ieșiți afară. Luați aer, luați soare, ploaie, luați o pauză de la „video content”, eventual luați o carte, iar telefonul… cu telefonul, sunați pe cei dragi, scrieți-le!
Neața zurliilor!
Dacă ai ajuns aici, felicitări, ești oficial peste media internetului. 
