Aproape în fiecare zi vorbim de normalitate și revenirea la normalitate care se simte, se observă în fiecare zi. Miroase atât de mult a normalitate că simțim că normalitatea ne sufocă, ne îmbată … dacă completăm copios cu “fizzy drinks”.
Majoritatea dintre noi românii, majoritatea dintre noi irlandezii, văd normalitatea în lucruri frumoase: plimbări, excursii, puburi, distracții cu sau fără alcool, iar unii și mai cuminți se gândesc la mersul liber la biserică.
Eu nu prea vorbesc de lucrurile frumoase, pentru că alea se trăiesc pur și simplu, nu trebuie să vorbești de ele, să te lauzi pe Facebook, pe Instagram, deși nu de puține ori mai cad și eu în “păcatul cel preascârbit al lăudăroșeniei împuțicioase“.
Ne bucurăm, vrem să facem lucruri care nu le-am mai făcut de mult, dar problema e că nu numai noi vrem să facem aceste lucruri și infractorii vor. Ieri un jaf armat în Dublin, cred că nu am mai auzit de unul dinainte de pandemie! Vezi asta e normalitate.
Au pus garduri în jurul standului ăla din St. Green ca să nu se țină petreceri acolo, iar ieri în ciudă, tinerii au arătat ei că pot scoate gardurile și să țină o petrecere, pentru că asta e normalitatea. Nu puneau garduri, nu interziceau, probabil nu era nimic, dar așa, vă arătăm noi normalitate. Petreceri pe străzi, mizerie după ei, asta este și era normalitate în Dublin, întotdeauna a fost, nu e o știre, nu e ceva nasol, oricum se curăță repede nu ca în Sectorul 1 din București. Fiecare weekend dinainte de pandemie era la fel, numai cine nu a circulat pe la 3-4 dimineața prin Centrul Dublinului nu a văzut mizeria de pe străzi, dar acum astfel de poze sunt un Breaking News care-l scârbesc pe Tony.
Normalitatea asta se datorează în mare parte oamenilor docili, a oilor, categorie în care mă încadrez cu mândrie și eu. Noi nu ne-am răzvrătit împotriva regulilor guvernamentale deși nu ne-au plăcut, noi ne-am vaccinat deși nu suntem fanii înțepăturilor și nu e prima dată când dăm dovadă de docilitate, de ascultare, de asimilare a unor învățăminte pe care ceilalți le-au refuzat cu orice preț. Datorită nouă, oilor, lupii se bucură acum de întoarcerea la normalitate. Știu, nu am dreptate, pentru că și tu ai dreptate și nu ești de acord cu mine. E ok, nu putem avea aceleași păreri, dar mă repet, poate nu ar trebui să te intereseze și să te deranjeze părerea mea, pentru că noi suntem oile, voi lupii iar voi nu ascultați de oi nici dacă vă spun să nu intrați în foc.
Docili am fost încă de la grădiniță când pe toți doamna educatoare ne punea să facem ceva, dar încă de atunci existau acești lupi anti care de mici refuzau să fie oi. Anii au trecut rapid și deși nu ne plăcea școala, nu am refuzat să mergem la ea, mânați de un cioban, de un sistem care ne vrea oi, oi educate. Lupii ANTI din grădiniță au devenit mai înverșunați și au descoperit curând că se pot răzvrăti chiulind de la școală. Era modul lor de a protesta împotriva subjugării maselor de copii. E drept mai rămâneau corigenți, repetenți, dar nu din cauză că nu-i ducea mintea, ci doar pentru că refuzau să fie oi, să le fie explicate cercetări științifice făcute de masoni, să învețe biologie făcută de cine știe ce ocultă mondială, despre descoperiri idioate precum vaccinul, insulina și stiloul, descoperiri românești care au dus la subjugarea mondială. Mândria asta națională care e bună, doar când trebuie să ne lăudăm împuțicios…
Nu mai zic nimic deocamdată, că vine peste mine weekendul ăla lung dar scurt și nu mai apuc să mă laud destul că am fost pe o pășune cu lupii pândind din umbră și sperând să fac iar o greșeală care-mi va fi fatală…
Ne auzim mai serios la știri pe Informatia IRL
Neața!
