Acest articol nu este o scuză, ci mai degrabă o explicație pentru cei care nu pricep de ce “suveranist român în Irlanda” e doar un subiect de glume și el nu există!
☘️ Suveranismul – povestea frumoasă spusă de Moscova și crezută de proștii utili din Europa
Hai să lămurim ceva din start: suveranitatea și suveranismul nu sunt același lucru.
Suveranitatea e dreptul unui stat de a-și decide soarta. Suveranismul pe de altă parte e boala modernă a celor care cred că pot trăi în secolul XXI ca în 1950, doar cu sarmale, icoane și discursuri despre „țara noastră furată de străini”.
Suveranismul, așa cum e vândut azi, e o invenție eminamente europeană, o reacție isterică la Uniunea Europeană, singura structură care le-a oferit acestor țări șansa de a fi și civilizate, și prospere în același timp.
Fără UE, suveranismul nici n-ar exista. E ca un parazit care trăiește doar pe spinarea gazdei pe care o detestă.
Cei care se declară suveraniști nu vor „independență”. Vor doar un stat care să le dea lor mai mult control, mai multe contracte, mai multe funcții. Ei urăsc capitalismul, dar iubesc banii. Detestă globalizarea, dar își cumpără hainele de pe Shein și telefoanele din China.
Vor o „economie națională”, dar plâng dacă li se închide McDonald’s-ul din colț.
Paradoxul e și mai mare: acești apărători ai „identității naționale” au un respect aproape religios pentru Rusia, adică exact țara care a călcat în picioare suveranitatea altora.
De la Le Pen, Salvini și Orbán, până la Șoșoacă, AUR și Georgescu, toți se uită la Putin cu aceeași admirație cu care românii se uită la un interlop care „se descurcă”.
Explicația? Simplă și deloc flatantă: mulți dintre liderii mișcărilor sunt plătiți. Cu bani adevărați. De la Moscova.
Nu mai e conspirație, e informație. Serviciile din Cehia, Belgia și Germania au confirmat că Rusia finanțează mișcările suveraniste ca să bage bățul prin gardul european.
Pe scurt: suveranismul nu e despre dragoste de țară, ci despre ură față de democrație.
E un curent care vrea să dea înapoi timpul până în punctul în care elitele, „conducătorii providențiali”, și „voința poporului” erau o singură persoană cu uniformă și cu un puternic cult al personalității.
Așa că, data viitoare când un politician îți spune că e suveranist, întreabă-l simplu:
„Față de cine ești suveran? Față de Bruxelles sau față de Moscova?”
Și acum să lămurim treaba cu suveraniștii români din Irlanda
☘️ Ce înseamnă „suveranist” în esență și ce cred ei?
Un autointitulat suveranist sau liderii lor afirmă că statul național trebuie să fie independent, autosuficient și neatârnat de influențe externe, politice, economice, culturale sau legislative. Cu alte cuvinte: „noi să ne conducem singuri, fără Bruxelles, fără globalism, fără ingerințe din afară”.
☘️ Ce presupune să trăiești în altă țară, de exemplu Irlanda?
Când o persoană trăiește într-o altă țară, acceptă și trebuie să respecte:
- legile și regulile statului respectiv,
- moneda, sistemul fiscal și instituțiile acelui stat,
- și, implicit, renunță la suveranitatea personală față de țara de origine pentru a beneficia de protecția și avantajele statului gazdă.
Asta nu e neapărat ceva rău, nu e greșit, dar devine paradoxal când cineva:
„Luptă pentru suveranitatea României, dar își încasează salariul în euro, sub protecția legilor irlandeze și cu asigurare medicală plătită de statul UE.”
☘️ Paradoxul auto intitulatului suveranist din diaspora
Un om poate iubi România, să fie mândru că e român și să creadă în valorile tradiționale, toate astea sunt firești. Toți românii oriunde ar fi, au o afinitate pentru România, iar ea de multe ori se caracterizează ca fiind dor, nostalgie, dragoste de țară, mândrie dar nu e patriotism sau suveranism.
Dar dacă același om:
- trăiește într-un stat membru UE,
- beneficiază de libera circulație, de protecția dreptului european,
- și, în același timp, respinge „influența UE”,
atunci mesajul devine contradictoriu.
E ca și cum ai mânca dintr-un cozonac european, dar ai striga că nu-ți place făina din care e făcut.
☘️ Concluzia simplă și pertinentă
Da, un om poate susține idei suveraniste din afara țării, că așa vrea mușchii lui, mai ales dacă se referă la demnitate națională, mândrie, respect pentru cultura română, dar nu e niciodată suveranist sau patriot!
Când discursul se duce spre respingerea structurilor care tocmai îi oferă libertatea de a trăi și munci în alt stat, atunci nu mai e suveranism, e ipocrizie patriotică ambalată frumos în tricolor.
☘️ Subiect de glume și pamflete
De aia ești subiectul glumelor, pentru că ești confuz, nici măcar nu știi ce ești, iar dacă continui să susții că ești suveranist român în Irlanda, probabil te vei mai regăsi în alte glume.
Singurul suveranist român care a fost vreodată în Irlanda e Simion, el a venit în calitate de propagandist, nu să trăiască în Irlanda, iar pentru acest motiv și-a păstrat statutul de suveranist. Dar poate dacă ai ajuns în acest punct, ar fi bine să citești din nou prima parte a articolului, să nu uiți cine e … suveranistul.
