Ranița cu amintiri ®: Trecând peste frumusețea fotografiei în sine, care se datorează coloristicii, fiind una dintre primele pozele color în care subsemnatul era imortalizat, e una dintre fotografiile care-mi aduce aminte că iar am ratat Pegasul.
Nu prea aveam succes la coroniță, aveam blestemul premiului doi care nu prea îmi aducea beneficii materiale. Vezi tu, aveam un unchi care era preot și cum ar zice tinerii de astăzi, era loaded. Omul avea un talent susținut financiar, în a ne motiva să mergem și să învățăm, ne spunea că dacă luăm premiul întâi ne ia un Pegas. A luat doar unul, din câteva zeci de nepoți și din nefericire nu eram eu fericitul, iar eu spun doar că am avut ghinion.
Anul din poză iar fost unul nefast, iar am ieșit pe locul doi după Gicuța și Roxana (sper că memoria nu m-a lăsat și nu am greșit numele lor). Dar nu disper, tata a cumpărat o bicicletă mare… mă risc…
Va urma…
