Cum dă puțin căldura prin Irlanda, cum încep românii din Irlanda să se f**ă unul pe altul.
Să se facă, să fie clar … Este o vorbă românească: l-au făcut.
Au început iar să se dea în gât unul pe altul: transportatorii dau ponturi la Revenue că vine vanul, organizatorii că ăla nu plătește taxe, muzicanții că stau pe social și cum se deschide un restaurant nou celălalt e reclamat că mâncarea e proastă, de parcă mâncarea ar putea fi deșteaptă, băutura fără timbru și muzica e prea tare deși nu au vecini pe rază de o milă marină sau terestră fără diferență.
Nici nu e prea greu de înțeles de ce fac aceste lucruri, de multe ori fără succes oricum.
Clienții români au început să înțeleagă niște chestii și chiar s-au schimbat. Sunt mai puțini! Nu prea mai vor românisme pentru că deja sunt aproape compleți integrați în Irlanda sau mai bine zis asimilați. Micul a fost înlocuit de “fish & chips”, vinul de butuc înlocuit de Guinness, brânza de burduf shimbată cu matured cheddar cheese, ceafa de porc cu 10oz steak și tot așa.
Unii s-au schimbat atât de mult că nici nu mai au nevoie de lucruri din România cum ar fi vin de casă de la tata. Ei preferă un Pinot Noir din Franța sau ca să nu fim prea fițoși merge și ăla mai ieftin din Chile, pentru că am devenit niște fini cunoscători ai vinului. Și acum să fim serioși, nu merită riscul.
Muzicanții săracii sunt și la ei e concurența mare. Dar românul a devenit iar foarte selectiv și fie dă bani pentru unul bun ca să-l țină minte lumea, fie s-a modernizat, pune muzică de pe telefon sau își ia un DJ. E mai ieftin și măcar îți cântă cine vrei tu la o apăsare de buton, tastă sau touch screen. Și atunci muzicanții se dau în gât: șefu’ ăla stă pe social și nu plătește taxe. Unii chiar au dispărut de pe scena muzicanților din Irlanda din acest motiv, știu eu cel puțin unul.
Ultima găselniță e să trimiți Garda la restaurant ba că muzica e prea tare sau să-i facă un control că nu are voie să vândă alcool, motive absolut banale care în urma controlului se dovedesc a fi false. Intimidarea asta. Unul mă dăduse odată la Garda că fac voluntariat mai bine ca el. Bine a inventat el că viața îi este în pericol, eu fiind cel mai feroce criminal în serie sau eram asociat cu el. Povestea e arhicunoscută și unii chiar știu că i-am amenințat familia și copiii. Așa se face concurența pe stil românesc: îi faci reclamă.
Ăștia mai noi, nu știu că afaceriștii mai vechi, dacă îi putem numi așa, sunt unși cu toate alifiile și nu pot fi prinși în offside așa ușor. Tertipurile astea românești de doi lei nu mai țin.
Ce ar fi să faceți voi odată concurență loială, cu toții. Demonstrați că sunteți mai buni prin serviciile oferite, care fie vorba între noi nu sunt perfecte la nimeni, nu prin pusul piedicii la alții. Dacă ai dovadă clară de ilegalitate te invit să faci reclamație și mi se pare absolut normal. Dar când o faci doar ca să intimidezi și să încerci marea cu degetul pentru propriul interes, să speri că așa obții clienții lui, ești un nimic și-ți garantez că afacerea ta va fi un eșec.
Românii s-au prins că vor calitate, vor respect și mulți dacă nu găsesc calitate la români, o caută la irlandezi, irlandezi care au început să se adapteze cerințelor multiculturale din Irlanda.
Chiar dacă au mai rămas câțiva români care acceptă orice rahat îi vinzi, ei sunt pe cale de dispariție mai ales în Irlanda.
