Citisem deunăzi un articol, mai bine zis o scrisoare a unui cititor al ziarului Metro.
Omul era foarte dezamăgit de atitudinea vânzătorilor irlandezi. Și aici se referea strict la irlandezul născut irlandez. Exemplul lui era că a fost la un magazin de încălțăminte de unde își cumpărase o pereche de pantofi, iar din ce am înțeles eu avea probleme cu șireturile. Un lucru mărunt, un fleac, dar omul era clar într-o incapacitate de mișcare, și avea nevoie de ajutor. La casă, o irlandeză plictisită l-a tratat cu o indiferență crasă, în final după insistențele clientului dându-i o pereche de șireturi nepotrivite. Omul a observat că nu va ajunge nicăieri cu acea persoană, așa că uitându-se în jur a observat o fătucă, citez: “eastern-european”, deobicei eu asociez asta cu “româncă”. Fătuca așeza pantofi pe rafturi, iar omul nostru i s-a adresat în speranța că ea va fi mai… cumsecade. Pariul lui a fost bun, domnișoara a fost foarte politicoasă și în scurt timp l-a servit cum se cuvine pe domn, cu exact ce îi trebuia.
Bineînțeles, au apărut comentatorii la articol, nici unul nu a spus bravo la “eastern european” în schimb toți au spus că la banii la care sunt plătiți nu își permit să mai și fie politicoși, și că jobul e unul foarte plicticos și probabil și de aceea atitudinea vânzătoarei irlandeze a lăsat de dorit.