Încerc să analizez bine fenomenul spectacolelor din Irlanda, pe care totdeauna eu, personal le-am privit ca o afacere, pentru că asta e. Dacă nu e afacere, înseamnă că toți banii din profit se duc pe acțiuni caritabile sau biletele au fost atât de ieftine și nu am câștigat altceva decât notorietate de bun organizator (după care tânjesc) cu 5 minute o cuvântare pe scenă.
Am o imagine foarte proastă, cu care dealtfel mă mândresc. Dacă organizez un spectacol cu un artist celebru din România, scap de imaginea proastă?
Mă gândesc eu așa (să organizez ceva)… că dacă aș organiza un spectacol și aș avea succes aș fi un afacerist bun, dar asta nu îmi schimbă caracterul.
Dacă un spectacol, îmi schimbă imaginea și caracterul meu infect sau impecabil, atunci eu nu mai vreau să organizez nimic :).
Notă: Nu voi alege niciodată să merg la un spectacol în funcție de cel care organizează acel spectacol. Voi alege în funcție de artistul care vine (gusturile nu se discută), iar dacă organizatorul nu mă place, poate să interzică vânzare publică de bilete, deși nu cred că o va face, pentru că e un afacerist bun, și nu contează cine vine în sală atâta timp cât vinde biletele.
