Ăla care mirosea a brânză topită, avea catalogul la purtător (numai la colțul rușinii) și, în loc să spună „bună ziua”, intra în clasă cu un pumn și-un scuipat? Da, fix ăla pe care toți îl aveam până prin ’89 în școală sau liceu. Figură de om răvășit, viață de telenovelă cu tata bețiv și mama care, săraca, făcea figurație într-un film cu violență domestică în fundal.
Ei bine, acel specimen evoluat pe scara darwiniană a bullyingului a învățat un singur lucru: dacă țipi tare, lovești zdravăn și n-ai pic de rușine, devii… celebru. Sau președinte. Sau ambele, dacă te cheamă Trump.
Acum, omul e pe o scenă mai mare. Nu mai rupe jurnale, ci tratate internaționale. Nu mai fură sandvișuri, ci alegeri. Și nu mai dă cu pumnul, ci cu tweet-ul. El e genul de coleg care, dacă nu-i dai atenție, îți dă foc la catalog.
Și da, l-am mai comentat pe individ, dar începe să ne confirme bănuielile. Cu fiecare ieșire pare că își propune un singur lucru: dacă nu pot fi iubit, măcar să mă temeți. Make no mistake, cum zice el cu accentul de reality show: Trump ne face un mare bine! Fix ca o gripă de sezon care-ți întărește imunitatea.
Polul puterii? Mutare în Europa. Hello again, continent bătrân, ai cafeaua gata? Dar vezi cum gestionezi momentul, că noi, România, suntem campioni la ratat trenuri. Când vine vorba de masa țărilor importante, ne place mai mult masa aia de la colț, lângă mop și păturile cu miros de naftalină geopolitică.
România?
În pericol să confunde suveranismul cu bojdeuca și să creadă că izolarea e noul trend. Spoiler: nu e. Iar dacă nu ne lipim de Rusia cum vor georgeștii, hauriștii și șoșocarii, riscăm să devenim insula noastră, pierduți între un “lasă că merge și-așa” și un “doar noi contează”.
LE: textul inițial, părea că implică un îndemn la fraternizare cu Rusia și cum m-am gândit că mă citesc georgeștii, hauriștii și șoșocarii, nu am vrut să le dau șansa să fie entuziasmați, așa că am editat textul. Era un sarcasm prea fin pentru unii și am simțit nevoia să-l îndrept spre căi mai puțin complicate pentru unii…
Irlanda?
Frumos loc, oameni calzi, bere rece și o economie care atârnă de un fir de păr siliconat de la Silicon Valley. Ne-am bucurat că vin americanii cu dolarii și pastilele, dar vine și ziua scadenței. Și atunci ori ne reorientăm cu grația unui comerciant de port, ori ne trezim singuri, cu un Guinness cald și fără clienți.
Și să nu uităm: corporațiile americane sunt mai loiale banului decât steagului. Le doare fix în portofel de patriotism. Suveraniștii noștri habar n-au. Trăiesc în sloganuri de tip „Noi primii!”, de parcă viața e o coadă la carne în anii ’80.
Atenție, zurliilor! Se dă startul la Războiul Economic Mondial™. Mai perfid decât al Ucrainei, pentru că aici nu cad bombe, ci burse. Iar când cade Nasdaq-ul, doare mai rău ca o grenadă emoțională.
Așa că… Neața, zurliilor! Să aveți o zi plină de sarcasm și clarviziune economică!
