🕯️ Ignoranța ucide — și uneori o face cu crucea în mână
În fiecare an, pe 31 octombrie, apar aceleași postări moralizatoare:
„Sunt creștin și nu sărbătoresc Halloweenul!”
Ei bine, eu sunt creștin și sărbătoresc Halloweenul. Nu pentru că mă joc cu diavolul, ci pentru că știu istorie, cultură și sens.
Halloweenul este, în esență, o sărbătoare creștină — doar că nu ortodoxă. Așa cum nici Crăciunul nu e „românesc”, ci universal, nici Halloweenul nu e „păgân”.
📜 De unde vine Halloweenul?
Rădăcinile sale se află în Irlanda și Scoția, nu în America.
Înainte ca misionarii creștini să ajungă în aceste ținuturi, celții celebrau Samhain, festivalul care marca sfârșitul verii și începutul iernii — adică trecerea de la „jumătatea luminoasă” la „jumătatea întunecată” a anului.
Era un moment de pomenire, curățare și protecție spirituală:
- se aprindeau focuri mari,
- se purtau măști pentru alungarea spiritelor rele,
- se invitau strămoșii în casă prin lumini simbolice.
✝️ Când Biserica a venit, n-a interzis nimic — a creștinat totul
În anul 835, Papa Grigore al IV-lea a stabilit ca 1 noiembrie să devină Ziua Tuturor Sfinților (All Saints’ Day sau All Hallows’ Day).
Seara de dinainte — All Hallows’ Eve — a devenit Halloween.
Așadar, Halloweenul este literalmente Ajunul Tuturor Sfinților.
E o noapte a amintirii celor trecuți, nu a glorificării răului.
🎭 Despre măști, dovleci și lumina din întuneric
Tradiția de a purta măști și de a aprinde lumini vine din vechile obiceiuri irlandeze.
Irlandezii sculptau chipuri în napi sau sfeclă, crezând că astfel alungă spiritele rele.
Când au emigrat în America, au descoperit dovleacul – mai mare și mai ușor de sculptat.
De aici vine legenda lui Jack O’Lantern, irlandezul care a păcălit diavolul și a fost condamnat să rătăcească veșnic cu o flacără în dovleac.
Simbolic, flacăra din dovleac e lumina sufletului care nu se stinge, o imagine cât se poate de creștină.
📚 De la poezie la filmele horror
Halloweenul a fost descris în poezii încă din 1780, iar Robert Burns i-a dedicat o lucrare celebră în 1785.
Mai târziu, literatura gotică și filmele horror au transformat noaptea de Halloween într-un simbol al confruntării cu frica.
Dar scopul a rămas același: să râdem de ceea ce ne sperie.
Nu să venerăm răul, ci să-l transformăm în glumă și artă.
⚖️ Cei mai vocali critici ai Halloweenului
De obicei, nu știu ce condamnă.
Unii confundă o mască de schelet cu blasfemie, alții cred că „nu e ortodoxă, deci e rea”.
Dar uită că până și Crăciunul e o adaptare a unei vechi sărbători păgâne.
Problema nu e sărbătoarea, ci refuzul de a te informa.
Un creștin adevărat citește, nu doar distribuie citate din Facebook.
🌕 Culorile Halloweenului
- Portocaliul – culoarea recoltei, a focului și a speranței.
- Negrul – simbol al nopții, al trecerii și al misterului.
Împreună formează echilibrul dintre moarte și renaștere, teamă și credință, întuneric și lumină.
🙏 Concluzie: Dumnezeu n-are nimic împotriva dovlecilor
Să te costumezi, să râzi, să aprinzi un dovleac sau o lumânare pentru sufletele celor dragi nu e păcat.
E doar o formă de a recunoaște că viața e trecătoare, dar lumina rămâne.
Halloweenul nu e despre vrăjitoare, ci despre curaj, memorie și lumină.
Despre cum omul a învățat, de mii de ani, să-și înfrunte fricile prin credință și umor.
Sunt creștin Și sărbătoresc Halloweenul.
Pentru că Dumnezeu preferă oamenii deschiși, nu pe cei speriați de dovleci și copii costumați.
