Sunt un pic revoltat

În Irlanda dacă prestezi servicii pentru români trebuie să o faci foarte ieftin, dacă nu chiar pe gratis.

Argumentele uzuale:

• haide mă (?) că ești român ca mine (și asta înseamnă că sunt fraier?)
• înțelege-mă și tu că nu am mai mult (te înțeleg și te pup pa pa)
• am plătit biletele la mama să vină și ea la Dublin săraca (de ce o fi săracă nu știu) și nu mai am bani (distracția se plătește, dar munca mea nu?)
• mi s-a stricat mașina săptămâna trecută (ghinion și mie acum câteva săptămâni)
• nu am avut overtime de două săptămâni (eu nu am mai avut de un an, dar nici nu vreau, am familie cu care vreau să îmi petrec timpul)
• mă costă prea mult celălat prestator de servicii care e tot român (revin la primul punct: și m-ai găsit pe mie fraier)
• alții fac mai ieftin ca tine (de ce m-ai sunat?)
• păi muncești numai câteva ore pe atâția bani? (păi nu pui și orele, zilele pe care le muncesc acasă după evenimentul tău ca să fi tu mulțumit)
• dar nu faci și aia și aia în prețul ăsta? (nu pentru că dacă aș face ar fi un preț mai mare, iar tu deja te târguiești cu mine la prețul mic)

După cum unii știu mai fac fotografii și filmez la diferite evenimente. Dar ce mi s-a întâmplat deunăzi depășește orice imaginație. Am refuzat categoric să las din preț pentru că munca mea ar fi valorat 0, din păcate sunt unii care lasă din preț atât de mult încât e imposibil pentru mine să mai las.

Cineva mi-a spus odată, să pui preț pe munca ta mai ales când ceea ce faci e cu pasiune și sudoare. Când te vinzi ieftin, munca ta va fi privită ieftin.