Recunosc, am fost pus puțin în dificultate ieri, când cineva m-a acuzat că am o tiradă asupra unui personaj care a ajutat foarte mulți români din Irlanda. Nu prea știu despre cine vorbea… de fapt nici nu vreau să știu, cert este că omul era dezamăgit de articolele mele care erau frustrante pentru el. Persoana care m-a acuzat de tiradă mi-a pus o întrebare dificilă: Tu câți români ai ajutat?
Primul gând a fost să mă gândesc câți români cu dizabilități am întâlnit, care aveau nevoie de ajutorul meu? Adică, e normal să mă gândesc așa, nu?
Cred că dacă vorbim de acest aspect, al românilor care au avut nevoie de ajutor, îmi aduc aminte de vreo două ori că am ajutat doi români să urce în autobuz. Aveau cârje… Se pune că am ajutat niște români?
La fel mi-am adus aminte că am ajutat câțiva bătrâni români să treacă strada sau i-am ajutat cu sacoșele de cumpărături. Se pune că am ajutat niște români?
Am mai ajutat o gravidă odată, nu cred că au fost mai multe… să coboare căruțul cu primul copil din autobuz. Se pune că am ajutat niște români?
După ce mi-am mai revenit din șocul întrebării, mi-am adus aminte că am ajutat odată un copil să nu se înece. Era român… se pune că am ajutat un român?
Apoi mi-am adus aminte de campania pe care o făcusem pentru niște copilași abandonați la maternitatea din Roman. Am alergat, am strâns haine și scutece prin Irlanda și le-am trimis la Roman. Am filmat am fotografiat și documentat toate donațiile și am arătat donatorilor unde au ajuns lucrurile care le-au donat ei. Le mulțumesc din nou pentru donații. Completare: Uite clipul de pe youtube cu acțiunea, nu scrie nicăieri că zu a făcut acte frumoase ci românii din Irlanda. httpv://www.youtube.com/watch?v=6-5U8sZMkQs
Se pune că am ajutat tot niște români? Probabil că nu…
Apoi pentru că tot suntem la capitolul copii, în urmă cu vreo trei ani un român pe nume Marius M., a spus că la el în sat sau într-un loc cunoscut de el, este o familie de copii nevoiașă. M-am dus, m-am întâlnit cu soția lui Marius și i-am dat o sacoșă cu haine, unele chiar noi și nefolosite de la fetița mea. Pe Marius îl întâlnisem doar odată înainte (singura dată când noi doi am stat vreodată de vorbă) și se prezenta ca fiind foarte amărât, nu avea de muncă și făcea voluntariat pe la RCI. Cei de la RCI mi-au spus că Marius e băiat de treabă, are nevoie de ajutorul lor și vrea să se implice în diferitele acțiuni ale RCI-ului. Nu știu exact ce făcea pe acolo prin RCI, pentru că nu am fost niciodată membru RCI și nu am participat la ședințele lor, eu doar m-am întâlnit cu el să-i dau niște afișe sau bilete pe care le făcusem pentru RCI. Că tot veni vorba de ajutor, am făcut o mică paranteză să spun că am ajutat și pe cei de la RCI din când în când. I-am promis atunci când l-am întâlnit că voi încerca să-l ajut, să-i caut un loc de muncă și m-am pus pe dat telefoane pentru el și sunt cel puțin vreo 10 persoane care pot confirma acest lucru. Am deviat de la subiect, ideea e că aveam încredere în el și am crezut că e un caz special care trebuie ajutat, mă refer la cazul copiilor nevoiași din comuna respectivă. Am dus hăinuțele la soția lui. Nu am văzut unde au ajuns hainele, pentru că nu am mai auzit nimic apoi de acel caz, nu am văzut o poză sau un clip cu beneficiarii, dar eu spun că am ajutat niște copii. Se pune că am ajutat tot niște români? Probabil că nu…
Anul trecut sau acum doi ani, am zis să demarez o campanie de ajutorare a unui român care era grav bolnav. Nu mai știu ce avea, ceva la rinichi și mi se pare avea nevoie de un transplant … îl chema Florin T. Campania (am găsit linkul: Campania Ajută-l pe Florin) am pornit-o eu, după o discuție într-un grup restrâns și când am pornit-o, am întrebat pe Alina G. dacă se bagă să strângă banii, pentru că eu nu vreau să umblu cu bani, pentru că vor fi unii, care sigur se vor gândi că am băgat mâna în bani, fiind vorba de bani necontrolabili. Vorba lungă sărăcia omului, am lansat campania pe pagina mea de facebook, apoi pe Informatia și campania a luat o amploare nesperată, până chiar și bisericile au strâns bani pentru Florin, iar un organizator de spectacole a făcut un spectacol caritabil pentru el. Am preferat să stau în umbră, dar m-am bucurat de felul cum s-a propagat campania, fiind unii care nu ar fi participat cu donații dacă scriam peste tot “Campanie pornită de zu”, pe motiv că “Zu” face pe mulți proști și ei nu trebuiesc făcuți proști așa direct … S-au strâns foarte mulți bani, atât de mulți că băiatul și-a cumpărat Mercedes. Da, știu ironia… pe moarte și cu Mercedes… Iar, Alina era acuzată de beneficiar oricum că nu i-a dat toți banii… Problema ei, eu i-am spus de la început cum să procedeze și să-i dea toți banii direct lui, nu să facă ea cumpărături și el să fie contabilul lui… Vorba lungă sărăcia omului. Se pune că am ajutat niște români?
Pe vremea când era sistemul cu azilul prin Irlanda, mă duceam ca translator (gratis) la mai mulți concetățeni în dificultate pe la Immigration, pe la închisoare, în aeroport, sună avocat etc … Vorbesc de o perioadă de câțiva ani, când românii veneau în valuri, iar unii erau cât pe ce să fie deportați… Păi atunci să vezi cum era să faci un PPS și eu mergeam că vorbeam engleză și eram rugat cu “Hai că tu știi”… Le poți spune și lor că erau români neajutorați pe vremea aia. Se pune că am ajutat tot niște români? Probabil că nu…
Acum răspunsurile și informațiile pe care le dau zilnic atunci când sunt întrebat, pe la Informatia Irl sau pe grupuri, nu le consider ajutor dat unor români, pentru că nu mă costă nimic să răspund în limita timpului și sunt convins că mulți vor spune că da ai dreptate mi-ai răspuns sau mai îndrumat unde trebuie, dar nu te-a costat nimic și nici gura sau degetele când scrii nu te dor. Se pune că am ajutat tot niște români? Probabil că nu…
Am mai ajutat niște români… și cu asta mă laud: i-am ajutat să-și dea seama că erau proști și sper să mai ajut pe alții ca ei. S-au liniștit acum, nu prea mai postează prostii pe Facebook. Se pune că am ajutat tot niște români? Probabil că nu…
Ce mai fac în restul timpului cum ar fi știri, informații, ghiduri și recenzii sunt chestii voluntare, benevole. Unul sau altul poate o vede ca un ajutor, dar eu nu. Eu o văd doar ca un moft al meu de a face ceva… de a-mi pierde timpul, fără sens. Nu mi-a făcut nimeni statuie încă, deci nu ajut pe nimeni.
Bănuiesc, alții care au ajutat românii din Irlanda, probabil i-au ajutat cu bani ca Gigi Becali, le-au construit case familiilor tinere de români fără case, i-au luat la ei acasă pe cei fără adăpost, le-au dat de mâncare celor flămânzi, le-au dat un loc de muncă la toți românii fără muncă din Irlanda și bani până își revin financiar de îi pupă atâta lumea în fund… Mâine poimâine le vom face o icoană la biserică sau poate chiar o biserică, pentru că cineva pe aici chiar mi-a zis că ar fi sfinți. Eu nu am bani să ajut pe nimeni așa, din contra chiar și eu aș avea nevoie pentru mine de niște bani.
În concluzie: nu prea am ajutat românii din Irlanda. Dacă alții au ajutat mai mult ca mine, bravo lor… sincer.
Sau poate ajutații sunt doar proști.
Acest articol este un pamflet menit să deschidă ochii, celor care încă îi au închiși.
Tu ai ajutat românii din Irlanda? Dacă da, chiar te rog scrie mai jos în comentariu cum i-ai ajutat…
