Noi românii avem chestia asta: ar trebui să fim mai uniți. Mai ales cei din afară, care se simt victime ale sistemului străin în care trăiesc.
O vreme românul are două variante când aterizează într-o țară străină:
1. să fie egoist, dar nu așa simplu, ci ca la carte… egoist rău, să nu mai facă nimeni ca el. Dar se justifică elegant: lasă să mă aranjez eu întâi, iar apoi te ajut și pe tine. Îi este frică de orice, că cineva i-ar locul de muncă, chiar și că cineva ar afla că la Lidl se vinde pâine cu 60 de cenți și ar salva Ghiță mai mulți bani ca el.
2. să fie mai unit… pentru că nu are nimic, și poate poate prin unire îi mai pică și lui ceva, un job, o casă sau pur și simplu prieteni (ceea ce nu e rău)
După o vreme indiferent de ce variantă de mai sus alege, el rămână la a doua. Da știu, e paradox, pentru că le are pe toate, are și job și casă… dar poate nu are prieteni. Nu are prieteni, pentru că e greu să ai alți prieteni de altă naționalitate (sunt și excepții, dar alea deobicei se referă la vecini, colegi de muncă etc.).
Și zis și făcut, omul nostru e pus pe unire. Și are un avânt nebun să cunoască români, cu care să mai facă un grătar, să joace o tablă, un fotbal, deh .. fiecare cu ce îl face mai fericit. Găsește un grup, cu greu se integrează, pentru că la început e timid, nu îi știe pe cei mai “vechi“. Dar se integrează, și are ceva de spus, și spune, și lumea îl ascultă și fiind ascultat entuziasmul lui crește. Unire, vrem unire cu grupul celălalt care e mai mare și mai frumos, spune el cu tărie și convingere că ar fi o șansă, să se unească. Dar surpriză, află că în grupul celălalt e Ghiță. Nu mă pot uni cu Ghiță… Ghiță e de la mine din sat, și are o vilă mai mare ca a mea, iar scopul meu e să fac una și mai mare ca a lui, și dacă m-aș uni cu el, el ar avea o șansă să mai facă un etaj în plus, și eu rămân iar în urmă. Și în loc să se unească, atacă, și îl atacă pe Ghiță în valuri furibunde, folosind armele grele, cum ar fi amintiri din copilărie, poze compromițătoare cu Ghiță îmbrăcat în “depeșar” când Ghiță era omul satului ce umbla numai la costum popular… Devine nene un război în toată regula, dar el tot strigă unire, și moare pe redute strigând unire…
Ideea e că nu poți face unire când ideologiile (vilele) diferă, dar cine e isteț poate aparține și de un grup și de altul, fără conflict de interese, atâta vreme cât nu are nimic împotriva niciunuia din ele. Dacă unirea nu e posibilă din cauza lui Ghiță, mai bine luăm ce e mai bun deocamdată de la grupul lui Ghiță, și vorba aia poate moare Ghiță și apoi mai vedem.
NR: Ghiță nu îl cunoaște pe cel care vrea să aibe vila mai mare ca a lui… mai ales că el are doar un bordei lăsat de părinți
