Nici nu știu ce să mai cred, e bine că am ajuns la ziua a 19-a și Ucraina rezistă?
Aș fi foarte tentat să spun că e bine că s-a ajuns aici, dar îmi vin în cap ororile acestor 19 zile și aș fi preferat în primul rând ca Rusia să se oprească, dar nu aș fi vrut ca Ucraina să capituleze mai devreme. Cum am spus în trecut, fiecare zi în plus, trece în defavoarea Rusiei, cu fiecare zi, demonstrează că este incapabilă, fiecare zi, fiecare bombă, fiecare civil mort înseamnă un pumn în plex dat economiei Rusiei, milioane pierdute, un pas mai aproape de răzmeriță în Rusia.
Protestele s-au intensificat din informațiile tot mai puține care ajung la noi din Rusia, țară care se transformă pe zi ce trece într-o nouă Coreea de Nord. Rușii protestează și preferă să fie arestați decât să trăiască în mizerie, subjugați de un regim dictatorial. Aproape 1000 de ruși au fost arestați ieri în urma protestelor și dacă atâția au fost arestați, câți au protestat?
Doar Rusia ne poate scăpa de Rusia, asta dacă nu cumva printr-o minune Ucraina chiar nimicește total armata rusă, care acționează acum fără scrupule și fără discernământ, cu singurul scop de a induce teroare în rândul populației civile. În afară de atacul bazei militare de antrenament de ieri, unde se presupune că ar fi fost chiar instructori străini care-i antrenau pe ucraineni, Rusia pare că nu vrea să bombardeze nimic altceva decât case, blocuri, spitale și școli. Regimul terorii sau poate regimul disperării. Cred că Putin a ajuns la un punct unde e disperat și vom auzi, dacă deja nu mi-au scăpat miei informații, cum că Putin își încarcerează sau chiar omoară generalii pentru incapacitate de a cuceri Ucraina sau de ce nu pentru înaltă trădare.
În a 19-a zi de război, Ucraina rezistă, Kievul rezistă și autoritățile spun că și-au refăcut stocurile în așa fel că în cazul unei izolări, orașul va rezista încă două săptămâni. Nu cred că rușii vor încerca să intre cu tancurile în Kiev, dar îl vor face una cu pământul cu rachete balistice, dacă asta intenționează. Kievul va fi un Kabul, în care, la fiecare colț de stradă, la fiecare stradă va fi un ucrainean care va ucide măcar un soldat rus.
Aud tot mai des că sunt speranțe de negocieri. Deși ar trebui să mă încânte ideea unor negocieri reușite, eu nu cred o iotă din ce spune Rusia, nu cred că negocierile la care participă Rusia sunt sincere, sunt doar o perdea de fum. Rusia nu a oprit bombardamentele niciodată în timpul negocierilor, din contra, le-a intensificat, așa că nu cred în negocieri.
Încă mai sper într-o minune, iar dacă eu greșesc și ea vine prin negocieri, mă bucur că am greșit. Mizez mai mult pe o altfel de minune, la fel de imposibilă, o minune prin care Rusia să capituleze, armata rusească să se oprească un minut și să se răzvrătească ea împotriva lui Putin. Să fie, un fel de Armata e cu noi, cum am avut noi la Revoluție, dar de data asta, ucrainenii să strige: Armata Rusă e cu noi! Cum ar fi asta?
Sunt prea optimist nu-i așa? E și asta o posibilitate foarte puțin probabilă, ca Putin să cadă, armata să nu mai fie de partea lui…De fapt, Armata e singurul lucru pe care îl mai are, dacă ea îl părăsește…
Neața zurliilor, am intrat în săptămâna lui Patrick și la fel cum ipotetic și total neadevărat sfântul patron al Irlandei a gonit șerpii de pe insulă, așa sper ca și Sfânta Javelina să-i gonească pe ruși…