De vreo câțiva ani îmi tot spun că individul trebuie ignorat, pentru că e nebun de legat și din experiență știu că nu e bine să te iei de nebuni. Pariez pe orice, că dacă omul își face un control psihiatric, sigur se va demonstra că suferă de halucinații, schizofrenie, obsesie compulsorie (sper să nu greșesc în denumirea acestui diagnostic medical), victimizare, atacuri de panică, excese de furie și nu în ultimul rând grandomanie. Scriu aceste rânduri doar pentru posteritate, cât de lungă o fi ea, posteritatea asta: o zi, o lună, un an, un deceniu, un secol, un mileniu ș.a.m.d.
Trecând peste această notă introductivă, schimb subiectul ca să mă disociez de afirmațiile de mai sus în contextul următor, care nu au absolut nici o legătură cu “To buli or not to buli”…
Ieri asist la felul cum un individ cu halucinații, obsedat, victimizat și cu o grandomanie mai mare decât gușa de sub barbă, fără legătură cu individul din descrierea de mai sus, se hotărăște să dea un comunicat oficial în numele organizației condusă și care fie vorba între noi e defapt numai el. Dă un comunicat oficial pompos în stilul specific, parafat și semnat, legat de un furt intelectual grav, realizat într-o organizație de vrăjitoare din Irlanda.
Îmi și închipui cum “organizația comunicativă”, plină de comunicate oficiale și anunțuri mai importante decât ale unui transportator celebru pe grupurile de Facebook din Irlanda, s-a întâlnit într-o joi, singura zi disponibilă la megasediu, pentru a discuta problema plagiatului. Nu știu dacă vă dați seama, dar acolo vorbim de academicieni cu studii înalte, care recunosc un plagiat de la o poștă, mai ales că ei chiar știu cum se face unul. Dezbaterea trebuie să fi fost foarte aprinsă pentru că am înțeles că după această întâlnire unii membri au fost maziliți…
Scenariu’ lui ‘Zu, la întâlnirea care precede comunicatul oficial:
Gușatul (așa e supranumit, de la zona Gușaților, o zonă geografică în Nordul extrem al continentului) a fost cel care a ridicat problema:
“Mi s-a adus la cunoștiință o situație inacceptabilă. Un individ care s-a împiedicat de cablul de la laptop și accidental în căzătură, a tastat cu nasul, un șir lung de caractere magice, a descoperit un site secret în construcție. E clar, că acest site, a cărui adresă nu era publică și nu era accesibilă muritorilor de rând, este un plagiat. Eu știu definiția plagiatului și v-o expun aici onorată adunare de facebookiști din grup: “Plagiatul se referă la copierea unor idei, a unui raţionament, a unor pasaje sau la copierea integrală a unei opere de creaţie intelectuală, cum ar fi opera literară, artistică sau ştiinţifică.” Noi la biblioteca nou deschisă unde suntem susținuți chiar și de “Amperaj” și alte vedete din Republica Fantastică România, am copiat ideea și parțial coperta unei cărți publicate în 2012. Am găsit-o la întâmplare pe web și nu e plagiat, pentru că desenatorul ăla, numit pompos designer, a pus-o ca prostul pe web, cu tot cu cartea la vânzare. Oricum, acestea sunt detalii minore ale corectitudinii noastre exemplare și propun arderea pe rug, înainte ca vrăjitoarele din organizația rivală să dea publicității acest site, care este de un milion de ori mai frumos decât fițuica noastră. Am spus asta cu voce tare? Ignorați ultima parte cu milionul, voiam să spun că voi face un milion de euro de pe urma voastră”, spuse liderul incontestabil rozându-și unghiile. Ceilalți membri prezenți la adunare, ar fi zis ceva indescifrabil… erau prea mulți și e imposibil să-i asculți pe toți 13.000. Unii ar fi protestat vehement, motiv pentru care și-au luat un ban cu efect imediat. Decizia a fost luată: lansăm un atac în forță asupra rivalilor de moarte. Această acțiune se va intitula sugestiv: “Acțiunea Buli”. Da’ de la ce vine Buli, se auzi o voce în spate în ultimul și totodată primul rând din încăpere? De la să-i buli… mai bine zis să le dăm buline negre, pentru că noi suntem justițiarii comunității. Aaaa… zise luminat cel care a îndrăznit să întrebe: deci nu are nimic nici cu bulimia și nici cu cyberbully… Saibăr ce? întreabă Gușatul… Nu am mai auzit nici un răspuns din cauza ropotului de aplauze puternic de vreo 5 minute, însoțit de ovații de genul: stima noastră și mândria… la al doilea congres…
Atacul a fost lansat, din senin și fără avertisment, exact ca la Pearl Harbour. Săraca organizație a vrăjitoarelor, nici nu a știu ce i-a lovit, probabil nici acum nu știu, pentru că nu e important. Probabil ăsta a fost meteoritul mult anunțat ieri sau doar un kamikaze japonez, care sigur și-ar da viața pentru distrugerea vrăjitoarelor. Eu dacă eram vrăjitor din organizația vrăjitoarelor, nici nu mă sinchiseam să dezmint o tâmpenie, care din punctul meu de vedere nu era o chestie publică și nu mă adresam nimănui, folosind acel material senzațional. Firma angajată cu desenarea paginii, a comis o singură greșeală din punctul meu de vedere: “under construction”. Dar de unde dracu’ erau să știe săracii oameni, că sunt și oameni obsedați să-i prindă pe picior greșit când ei stăteau în mâini?
Sincer, acum mă amuz după ce am citit ieri pe acest subiect și consider că organizația lui gușă și-a cam luat țeapă, iar organizația de vrăjitoare a primit un plus de publicitate, mai ales că în ultima vreme pagina lor de web era cam moartă.
Pentru cei care se încăpățănează să mai creadă că sunt un vrăjitor: nu am fost niciodată un vrăjitor cu diplomă și de mai bine de un an, nu mai ajut nici măcar la crearea de poțiuni magice în organizația vrăjitoarelor.
Hocus Pocus
Acesta este ca deobicei un pamflet, menit să deschidă ochii celor care încă îi mai țin închiși….
Asemănarea personajelor din pamflet cu personaje din lumea reală sau virtuală, este pur întâmplătoare.
