Acest post nu conține fotografii cu identitatea membrilor formației Carla’s Dreams, dar conține ultima lor melodie al cărui videoclip a fost lansat astăzi.
Era o melodie care spunea că apariția tv-ului a omorât starurile de la radio și cam așa a fost.
Muzica e făcută să fie ascultată și dacă sună bine, nu ar trebui să conteze cum arată artistul. De prin 80 lucrurile s-au schimbat și cântăreții ori erau excentrici ori sexy ca să fie în topuri, topuri date în principal de videoclipuri. Talentul muzical își începea declinul și ducea la melodii de genul baby baby de 30 de ori în 2 minute.
Ieri m-a lovit o știre cum că jurnaliștii ruși sunt înjurați de primarul Chișinăului în engleză. Mai rar așa ceva, dar omul avea oarecum dreptate. Chirtoacă îi înjura pe jurnaliști că au demascat fețele celor de la Carla’s Dreams. Adică de vreo câțiva ani pe nimeni nu interesa cine se află sub mască, asta deși au fost în studiouri de tv și radio din Moldova, România și rușii hop, au descoperit ei în exclusivitate cine sunt membrii formației. Nu măi jurnalist rus prost, nu ai descoperit, tu ai fost mai prost ca Măruță sau Capatos care au ratat ocazia să-i demaște și ai vrut tu să arunci cu noroi în speranța că distrugi o formație care a refuzat să spună că limba folosită e moldovenească. Ei au insistat că limba este română, iar rușii s-au cam supărat.
Păi, cred că foarte mulți prezentatori de tv, radio și ziariști români știau asta dar care era rostul?
Noi am acceptat talentele din Moldova ca atare, nu am spus că sunt de ai noștri români cu care să ne mândrim, dacă ei nu au vrut asta. La noi nu prea se mai nasc fenome în materie de muzică dar Moldova ne mai trimite din când în când niște artiști compleți. E drept Moldova ne mai trimite și extreme opuse, oameni care încă mai au mentalități din secolul 19, dar nu suntem toți perfecți și câteodată chiar și arhaicul are valoare.
Cred că i-am ascultat mult pe cei de Carla’s Dreams înainte să aflu că apar cu măști care mă duc cu gândul la Darth Maul din Star Wars. Eu credeam că sunt ca DJii ăia unde nu contează fața și mă mulțumeam ca să nu spun mă minunam de versurile lor cu tâlc.
Le-am văzut fără să vreau fețele, dar cum le-am văzut mi s-au și șters din memorie.
Primul meu gând a fost: uite la ei, puteau să fie celebri să tragă gagicile de ei pe stradă, dar au ales să nu-i cunoască nimeni și parcă și mai mult îi apreciez.
Cred că au vrut să facă muzică și să fie apreciați doar pentru asta. Sunt un fenomen în primul rând muzical și niște băieți clar inteligenți din câte am auzit eu în interviuri.
Eu nu cred că poartă mască pentru a fi deosebiți sau pentru a atrage atenția asupra lor. Dacă nu aveau talent puteau să poarte și măști de aur de 24 de carate că tot nu erau ascultați.
