Lecția de istorie irlandeză – Éamon de Valera

Pe 1 iunie 1919, unul dintre cei mai importanți oameni din istoria Irlandei avea să fugă ascuns la bordul unui vas care a plecat din Liverpool către Statele Unite, după ce în urmă cu câteva luni evadase dintr-o închisoare britanică.

Evadarea în sine a fost una cu peripeții de câteva ori primise pachete cu prăjituri în care se aflau chei care nu se potriveau. Într-un final, i-au trimis o cheie și o pilă cu care și-a făcut singur cheia…

Cine era Éamon de Valera și dacă ai câțiva ani de Irlanda, nu prea ai cum să nu fi auzit de el.

Éamon de Valera, numele lui original Edward de Valera, s-a născut la 14 octombrie 1882, în New York, NY, SUA, deci era cetățean american. El a decedat pe 29 august 1975, în Dublin, Irlanda.

A fost un politician și un adevărat patriot irlandez, care a fost prim ministru al Irlandei între 1932–48, 1951–54, 1957–59 și chiar președinte al Irlandei între 1959–73.

Tatăl lui de Valera, care era spaniol, a murit când micul Edward avea doi ani. De Valera a fost apoi trimis la familia mamei sale în co Limerick, Irlanda unde a studiat la școala națională locală și la Blackrock College, Dublin; a absolvit Universitatea Regală din Dublin și a devenit profesor de matematică și un susținător înflăcărat al revigorării limbii irlandeze.

În Răscoala de Paște anti-britanică din Dublin (1916) cunoscută sub numele de Easter Rising, de Valera a comandat o clădire ocupată și a fost ultimul comandant care s-a predat.
Datorită faptului că era cetățean american, a scăpat de execuțiile făcute de britanici, dar a fost condamnat la închisoare.

Eliberat în 1917, dar arestat din nou și deportat în mai 1918 în Anglia, unde a fost închis, de Valera a fost aclamat de irlandezi ca supraviețuitor al revoltei și în octombrie 1917 a fost ales președinte al partidului Sinn Féin („Noi înșine” sau „Ourselves Alone”), care a câștigat trei sferturi din toate circumscripțiile irlandeze în alegerile din decembrie 1918.

După o evadare dramatică din închisoarea Lincoln în februarie 1919, de Valera a reușit să fugă pe 1 iunie în Statele Unite, unde a strâns fonduri. S-a întors în Irlanda înainte ca Războiul Anglo-Irlandez (Războiul de Independență Irlandez) să se încheie cu armistițiul care a intrat în vigoare la 11 iulie 1921 și a numit plenipotențiarii să negocieze cu Londra. El a respins tratatul pe 6 decembrie 1921, tratat care forma statul liber irlandez. Respingerea a venit din cauză că în el se stipula un jurământ de loialitate coroanei britanice.