N-am timp

În Irlanda cu tot traficul aveam timp, pot spune că aveam atâta timp că aproape mă plictiseam. Mint, nu m-am plictisit niciodată, dar aveam timp berechet. Pierdeam zilnic cel puțin 2 ore în trafic în Irlanda și cu toate astea ajungeam acasă și aveam timp.  Iar motivul era simplu: aveam prea puțin timp ca să ies într-un loc de distracție sau vremea oricum nu era cum trebuie și atunci timpul îmi rămânea pentru activități de canapea sau mă rog, activități în casă.

În România simt că nu am timp de: canapea, tv, seriale care le urmăream, știri și bineînțeles nu mai am timp Facebook. Nu prea mai am timp nici de blog și asta este cred că singurul lucru care mă deranjează puțin.
Muncesc de la 10 la 6, iar programul vine cu avantaje și dezavantaje. Avantajul e că te trezești oarecum târziu, dezavantajul e că te culci la fel de târziu. De altfel am observat că România e o țară care se culcă târziu și se trezește târziu. La ora 22 sau chiar 23 parcurile sunt încă pline de oameni care se plimbă, nu mai vorbesc de terase că doar e vară. Probabil iarna va fi o altă poveste, dar am să vă povestesc atunci.

Nu mai am timp.

Termin munca și imediat cum am terminat am ieșit: în parc, la țară, la molostire cum îi spun eu printr-o analogie cu locurile de pelerinaj, pentru că la mall-uri e ca la un loc de pelerinaj și cu tot chiciul de acolo, îmi place să merg acolo. Aruncați cu pietre păcătoșilor ? dacă voi aveți timp de aruncat cu pietre.

Nu merg neapărat pentru cumpărături, deși am ce cumpăra slavă Domnului, dar merg pentru divertismentul de acolo, iar Park Lake care e aproape de blocul meu, e un loc super când ai unde mânca ceva clar nesănătos precum o salată la Salad Box sau ceva sănătos de la KFC precum un crispy strips cu mujdei de usturoi și apoi ieși la o activitate nesănătoasă precum o plimbare în parcul IOR. Cinematografele sunt decente cu scaune confortabile pentru care în Irlanda plătești extra și deja am egalat numărul de filme care le-am văzut la un cinematograf în Irlanda într-un an, în numai o lună în România. Am deja un stil de viață tare nesănătos, pentru că nu am timp.

O fi invers cu sănătatea când vorbesc de mâncărurile sănătoase, dar înțelegeți că între Salad Box și KFC mai sunt și alte alegeri la fel de sănătoase precum specialități tradiționale românești, chinezești, libaneze și bineînțeles shaormele care nici nu știu exact de pe unde sunt tradiționale.
Intru în casă în fiecare zi după ora 23, iar dacă sunt norocos am capul în pernă pe la ora 1, dar niciodată de când sunt acasă nu m-am culcat mai devreme de ora 1, iar media e undeva la ora 2.

Sunt în urmă cu știrile mai ales cele din România dar am auzit că a murit manelista Denisa. Era tânără, frumoasă, avea o voce bună, mulți o plâng dar câti de vârsta ei nu mor zilnic și nu mai plânge nimeni? Am auzit că a murit unul și au fost răniți 16 în urma unei furtuni într-un camping de rugăciune. Am auzit în treacăt la un tv aprins undeva sau poate la radio. Adică, vorba uneia de acolo: ne rugam și mulțumeam Domnului când a venit și ne-a lovit… furtuna. Morala? Vă las pe voi să o trageți, dar după mine se pare că ăia buni cam sunt pedepsiți de Dumnezeu cel mare și bun. Bun era și polițistul înjunghiat de un nebun, motiv ca să se discute de cât de prost este sistemul de poliție, că ar trebui să fie câte doi în patrulă. Păi nu asta înseamnă progres sau mai bine zis nu așa progresează România? E o regulă, ca o tragedie să fie un pas înainte pentru România! Vezi Colectiv, cu toate că lucrurile se uită cam repede pe aici pentru că românii nu au timp.

În mod paradoxal când eram în Irlanda știam aproape tot ce se întâmpla în România, acum abia dacă am timp să mai aflu ce e prin Irlanda pentru că mă strădui să fac în continuare știrile din Irlanda pentru Informatia IRL.  De altfel am observat că oamenii din România chiar nu prea urmăresc știrile iar dacă le urmăresc le urmăresc pe alea proaste de pe canalele gen Antena 3, Romania Tv și Realitatea Tv, ceea ce explică oarecum de ce populația votează cum votează. Votează așa pentru că nu au timp de analiză.

Localurile sau magazinele care au televizoare au setate aparatele pe aceste posturi tv, iar la țară sau chiar în pensiuni sau hoteluri canalele sus menționate apar primele în grila de programe, iar Digi24 canalul meu favorit de știri din România, lipsește cu desăvârșire.

Chiar dacă vi se pare că lumea o duce greu în România, vă spun că nu e chiar așa de sumbru. Dacă analizezi și vezi că 90% din populație are o casă proprietate personală la care nu plătește rate, fie ea chiar și o cocioabă pe o bucată de pământ, atunci îți dai seama că românii nu sunt nici pe departe săraci.

Dar, românii au o mare reluctanță la progres. De exemplu, dacă mergi la o bancă sunt cozi și te întrebi de ce. M-am întrebat de ce și am aflat. Românii nu vor să folosească cardul și conturile bancare. De ce? Sunt diferite motive, unele sfârșind chiar cu frica de Fisc. Coada la ceva e o tradiție: stai la coadă la bancă să plătești o rata la un împrumut cu bani cash, stai la coadă să plătești o factură care atenție în România ai mai multe metode de plată decât în Irlanda de exemplu. Toate facturile se pot plăti online, inclusiv impozitele, cu toate astea românii preferă coada, pentru că au bani cash. De unde au bani cash? Dacă e să o iei la cei care sunt legal, primesc banii într-un cont și imediat îi scot, bineînțeles direct de la banca la care au contul să nu plătească comisioane, asta în condițiile în care sunt conturi cum am eu Zero Tot, adică fără nici un fel de comision la orice tranzacție: cumpărături cu cardul, scos bani de la orice ATM, transferuri bancare etc.

Mai sunt și cei care au bani cash din alte părți, fie fentează Fiscul și se fentează pe ei prin munca la negru fără carte de muncă, fie primesc bani de afară de la copiii sau soții lor plecați la muncă în Irlanda de exemplu.

Românii nu au timp pentru că trebuie să stea la coadă să plătească factura la cablu, la curent sau alte utilități facturi care se pot plăti fie online pe pagina furnizorului, fie direct din aplicația de online banking, fie la zecile de bancomate, unele create pentru plata facturilor. Nu știu și nu sunt sigur dacă se opresc comisioane prin aceste bancomate și poate de aceea românul preferă coada. Mai e și chestia că bătrânii nu vor să învețe lucruri simple care lor li se par complicate și sper să nu fiu așa când voi fi mai bătrân, dar fie vorba între noi nici cei de vârsta mea din România nu par a fi dornici să învețe să câștige timp.

Dar, nu numai cozile îi fac pe români să piardă timpul sau să câștige timpul.

Adevăratele rețele sociale în România sunt băncuțele din fața blocului, poarta de la intrare în curte sau parcurile. Da, în România se iese foarte mult afară și mesajele instante se transmit din gură în gură. Unii numesc asta lipsă de viziune și progres mai ales când mulți preferă încă telefoanele cu taste în detrimentul celor cu ecran tactil, dar părerea mea este că în timp cu toții vom tânji la asta.

Viața aici chiar dacă muncești, e ca un concediu în care ieși la plajă, la piscină sau la baltă după caz, la restaurantul ăla prost care vinde bere și mici, la grătar sau la plimbare, la o întâlnire cu prietenii, cu rudele, cu părinții care sunt pe ducă doar că ieși puțin mai târziu, după muncă.

Nu am timp de altceva și nu mă plâng. Mi-ar trebui mai mult timp pentru activitățile cu care deja îmi ocup timpul, nu cu cele pentru care aveam timp în Irlanda.

Ca o notă de încheiere: .chiar nu am timp nici să-i conving pe unii că mie îmi este bine aici și să contrazic argumentele lor subțiri legate o viață mai bună legată de spitalele din Irlanda comparativ cu cele din România, de parcă în fiecare zi își duc viața în spital sau argumentele legate de funcționarii publici de parcă în fiecare zi în Irlanda ei au de a face cu funcționari publici și zilnic sunt rezolvați rapid și respectuos pentru că altceva nu au de făcut decât să meargă cel puțin odată pe săptămână să-și schimbe permisul, buletinul, pașaportul sau să plătească impozitele la stat. Nu am timp nici să le explic că e bine să fie cald decât rece, că soarele e mai plăcut decât ploaia, că lanul de porumb e mai frumos decât un gard după care este o pajiște verde cu vaci. Nu am timp nici să le explic că să trăiești pentru viitor e mai nașpa decât să trăiești pentru prezent sau simplu să trăiești. Nu am timp nici să explic cum e treaba cu egoismul când alegi ce e mai simplu. Nu am timp să explic că muncesc și că nu am venit cu bani din Irlanda pe care îi cheltuiesc acum și fac să pară că viața e frumoasă în România. Nu am timp să explic că poți vedea ce vrei să vezi, că poți ignora, că poate ți-ar fi mai bine să nu asculți, să nu vezi și să nu simți. Nu am timp să explic că poate ar fi mai simplu să nu-mi ceri să mă contrazic cu tine și ar fi mai simplu să nu-mi citești aberațiile.

Deci nu am timp, iar articolul ăsta l-am scris pe bucăți în timpul pauzelor scurte de la muncă sau de la distracție.