Dicționarul Suveranist–Român
Ajungem la categoria grea. Aici nu mai ești doar „oaie” sau „adormit”. Aici, dacă ai avut ghinionul să nu fii de acord, poți ajunge direct trădător, slugă, vânzător de țară și securist înainte să termini cafeaua.
Primele episoade au fost, retrospectiv, aproape blânde.
Soroșist, globalist, progresist, oaie, adormit.
Niște etichete aruncate pentru situația nefericită în care ai avut o opinie proprie, ai verificat o informație sau ai ascultat un om care chiar știa despre ce vorbește.
Dar acum intrăm în liga profesionistă.
În vocabularul suveranist, diferența dintre „nu sunt de acord cu tine” și „ai vândut țara” poate fi uneori un singur comentariu pe Facebook.
Nu mai este suficient să fii prost informat.
Acum poți deveni direct inamic al națiunii.
Fără proces.
Fără probe.
Uneori fără să fi ieșit măcar din casă.
TRĂDĂTOR DE ȚARĂ
Pentru oamenii normali
Expresie folosită pentru o persoană care acționează în mod real împotriva intereselor fundamentale ale propriei țări, de exemplu prin sprijinirea unui stat inamic, divulgarea unor informații sensibile, subminarea securității naționale sau alte fapte grave. În istorie și în drept, ideea de trădare este asociată cu fapte concrete și consecințe foarte serioase, nu cu diferențe de opinie.
Pentru suveraniști
Persoană care a spus: „Mie îmi place în UE.”
Atât.
Nu trebuie să fi vândut planurile de apărare ale României.
Nu trebuie să fi transmis secrete militare.
Nu trebuie nici măcar să fi ieșit din casă.
Ai scris că fondurile europene au construit un drum și, din acel moment, practic ai trecut Carpații pe numele Ursulei von der Leyen.
Ai spus că apartenența la UE a adus și avantaje?
Dosarul e aproape gata.
În cazurile grave, trădarea se poate produce și prin card bancar, concediu în Grecia sau achiziționarea unui iaurt produs în Germania.
Patriotismul adevărat presupune, aparent, să fii supărat pe străinătate.
Dar poți locui acolo dacă salariul este bun.
Evident.
SLUGĂ LA BRUXELLES
Pentru oamenii normali
Expresie politică peiorativă folosită pentru a acuza o persoană că se supune intereselor instituțiilor europene sau ale altor actori externi în detrimentul intereselor României. „Slugă” desemnează, în sens propriu, o persoană aflată într-o poziție de servitute sau subordonare față de altcineva.
Pentru suveraniști
Politician român care ajunge la Bruxelles și nu încearcă să arunce în aer Parlamentul European la intrare.
Dacă intră în clădire, deja este suspect.
Dacă vorbește cu cineva, slugă.
Dacă negociază ceva pentru România, slugă cu experiență.
Dacă se întoarce și cu bani europeni, situația devine extrem de gravă.
Pentru că, în mod evident, a fost cumpărat cu banii pe care tocmai i-a adus acasă.
Politicianul cu adevărat suveran ar trebui, după această logică, să meargă la Bruxelles și să nu vorbească cu nimeni.
Să refuze orice fonduri.
Să bată cu pumnul în masă.
Eventual să-și aducă masa de acasă.
Iar la final să se întoarcă în România pe jos, ca să nu folosească un avion globalist.
Relațiile internaționale, dar cu principiile intacte și tălpile distruse.
VÂNZĂTOR DE NEAM ȘI ȚARĂ
Pentru oamenii normali
Formulare retorică foarte dură prin care cineva este acuzat că și-a sacrificat deliberat interesele comunității sau ale țării pentru beneficii personale, politice ori materiale. În sens literal, un neam sau o țară nu pot fi vândute ca un obiect; expresia este metaforică și presupune ideea de trădare a interesului colectiv.
Pentru suveraniști
Român care a spus că ceva din străinătate funcționează mai bine decât în România.
Ai lăudat trenurile din Elveția?
Ai pus Moldova la vânzare.
Ai spus că în Irlanda administrația rezolvă ceva mai repede?
Ai dat Ardealul la schimb.
Ai observat că o autostradă din Austria nu are gropi?
Felicitări.
Tocmai ai scos Oltenia la licitație.
Nu se știe cine cumpără.
Nu se știe cine încasează banii.
Nu se știe nici unde se face predarea teritoriului.
Probabil la un Lidl din Bruxelles, între raionul de legume și casele self-service.
Important este că neamul este vândut permanent.
În mod misterios, însă, dimineața următoare este tot aici.
Și poate fi vândut din nou.
O economie circulară a trădării.
SECURIST
Pentru oamenii normali
În sens istoric românesc, termen asociat membrilor fostei Securități, poliția politică a regimului comunist din România, precum și, în anumite contexte, colaboratorilor acesteia. Stabilirea calității de lucrător sau colaborator al Securității presupune documente, arhive și proceduri de verificare, nu simpla impresie că cineva „știe prea multe”.
Pentru suveraniști
Persoană care a găsit pe Google informația pe care tu sperai să n-o găsească nimeni.
Ai pus linkul original?
Securist.
Ai găsit fotografia din 2014 pe care omul a publicat-o drept „AZI ÎN ROMÂNIA”?
Securist operativ.
Ai observat că filmulețul distribuit de el este decupat?
Colonel.
Dacă îți mai și amintești ce a scris în comentariul anterior, deja lucrezi într-o structură.
Iar dacă îi spui pe nume după ce el comentează de pe un profil pe care scrie mare ION POPESCU, este clar că ai acces la baze de date clasificate.
Probabil ai și cască în ureche.
În lumea suveranistă, funcția Search de pe Google pare să fi preluat atribuțiile serviciilor secrete.
În aceeași după-amiază poți fi trădător de țară fără să fi trădat nimic, slugă fără stăpân, vânzător fără marfă și securist fără să fi avut vreodată legitimație.
Practic, singura condiție de admitere este să scrii:
„Nu cred că e chiar așa.”
Patru cuvinte.
Suficiente pentru o carieră completă în dușmănia poporului.
La ritmul în care crește dicționarul, până la Episodul 10 probabil că nu mai avem nevoie doar de traducător.
O să avem nevoie și de avocat.
