Dicționarul Suveranist–Român
Continuăm traducerea din suveranistă în română, pentru că aparent limba română nu mai era suficientă pentru a descrie toți oamenii care nu sunt de acord cu ei.
După primul episod, în care am stabilit că poți ajunge soroșist, mucușor, rozetar sau chiar banană fără prea mult efort, intrăm într-o zonă ceva mai sofisticată.
Cel puțin la nivel de vocabular.
Pentru că, dacă în discursul suveranist simplu ai nevoie de câteva diminutive și de un fruct, la nivel intermediar apar conceptele mari: globalism, progresism și diverse forme de marxism despre care, de regulă, cei care le folosesc cel mai des par să fi citit cel mai puțin.
Aici începe adevărata frumusețe a limbii suveraniste: cuvintele sunt suficient de complicate încât să sune intelectual, dar suficient de elastice încât să poată însemna absolut orice.
GLOBALIST
Pentru oamenii normali
O persoană care susține, într-o formă sau alta, cooperarea internațională, schimburile economice dintre state și ideea că lumea este ceva mai conectată decât era pe vremea când drumul până în satul vecin putea fi considerat politică externă.
Pentru suveraniști
Orice om care spune ceva frumos despre UE, NATO, Occident și, evident, Ucraina.
Poți deveni globalist extrem de ușor.
Nu trebuie să participi la Forumul Economic Mondial. Nu trebuie să ai cont la Davos. Nu trebuie să deții o corporație multinațională și nici măcar costum.
E suficient să spui că ai fost în Irlanda și ți-a plăcut iarba verde.
Ai plătit în euro fără să-ți tremure mâna? Globalist.
Ai cumpărat un produs făcut în Germania fără să simți că ți-ai trădat strămoșii? Globalist.
Nu crezi că Bruxelles-ul are undeva, între două direcții generale, un birou în care câțiva funcționari stau opt ore pe zi și discută cum să distrugă tradițiile românești?
Globalist periculos.
PROGRESIST
Pentru oamenii normali
O persoană care susține anumite schimbări sociale, politice sau economice considerate progres.
Pentru suveraniști
Orice om care acceptă că societatea s-a mai schimbat după Evul Mediu.
Dacă femeia are voie să decidă singură ce face cu viața ei, deja începe suspiciunea.
Dacă spui că un copil nu trebuie bătut ca să „iasă om”, situația devine gravă.
Dacă doi adulți pot trăi cum vor fără să depună cerere de aprobare la vecinul de la trei, deja ai intrat în progresism militant.
În vocabularul suveranist, „progresist” a ajuns un fel de insultă pentru omul care observă că anul din calendar continuă să înainteze.
Ceea ce este puțin incomod, pentru că inclusiv suveranistul scrie toate acestea de pe un smartphone produs printr-un lanț global de tehnologie, comerț și progres pe care îl condamnă cu mare energie.
Dar contradicția este o problemă doar dacă o observi.
SEXOMARXIST
Pentru oamenii normali
Un termen fără o definiție politică serioasă și precisă, obținut probabil prin lipirea a două cuvinte care, separat, păreau insuficient de periculoase.
Pentru suveraniști
Omul care vorbește fără rușine despre educație sexuală, despre drepturile femeilor care, în viziunea lor, ar trebui să stea doar la cratiță, despre drepturile persoanelor LGBT sau, în general, despre sex fără să facă trei cruci înainte.
„Sex” și „Marx”.
Puse împreună, sună ca și cum undeva există o organizație secretă care citește Capitalul în lenjerie intimă.
Evident, toate acestea în timp ce aceiași oameni reușesc să introducă sexul în aproape orice înjurătură disponibilă în limba română și apoi, pentru echilibru spiritual, încheie cu „Doamne ajută”.
Nu este foarte clar ce legătură are Marx cu sexul.
Probabil nici Marx nu știa că, la mai bine de un secol după moartea lui, urma să fie băgat în dormitorul românilor fără consimțământ.
Dar aici tocmai asta este frumusețea termenului.
Nu trebuie să existe o legătură.
Trebuie doar să sune suficient de rău.
NEOMARXIST
Pentru oamenii normali
Un termen care chiar există și poate descrie anumite curente intelectuale dezvoltate pornind de la ideile marxiste.
Pentru suveraniști
USR-ist. Sau jurnalist. Sau profesor. Sau student. Sau vecinul care și-a pus panouri fotovoltaice.
Teoretic, există teorii, autori, interpretări și cărți.
Adică exact genul de lucruri care complică enorm folosirea cuvântului, pentru că presupun să citești ceva înainte.
Pentru suveranist, lucrurile sunt mult mai simple.
Poate fi neomarxist jurnalistul.
Profesorul.
Studentul.
Vecinul care și-a pus panouri fotovoltaice.
Sau tipul de la colț care a spus că poate pistele de biciclete nu reprezintă primul pas spre comunism.
În principiu, orice persoană despre care nu știi exact ce gândește, dar simți că trebuie să-i spui ceva urât și „prost” nu mai pare suficient de academic.
Partea cea mai interesantă este că, de regulă, nimeni nu știe foarte clar ce naiba spunea Marx.
Dar asta nu împiedică pe nimeni să identifice neomarxiști cu o precizie uimitoare.
E un fel de radar ideologic.
Nu știi ce cauți, dar ești sigur că l-ai găsit.
Frumusețea Dicționarului Suveranist–Român este că poți fi în aceeași zi globalist, progresist, sexomarxist și neomarxist fără să fi citit o singură pagină din Marx.
Nici măcar nu trebuie să fi avut o discuție politică.
Uneori este suficient să spui „bună dimineața”.
Dacă persoana din fața ta era deja suficient de nervoasă, salutul poate fi interpretat ca un act de trădare a cauzei.
Trebuia probabil să înjuri.
