„Premierul Ilie Bolojan a aprins lumina în cămara cu șmecherii. Dacă cineva se așteaptă ca eu să sting lumina, se înșeală amarnic.
Vom păstra lumina aprinsă și vom curăța toată dezordinea care s-a adunat în peste 30 de ani în statul român.
Nu facem asta împotriva cuiva anume, ci pentru toți oamenii cinstiți din România, care muncesc.”
Asta a scris Siegfried Mureșan azi și, sincer, strategia mi se pare de un curaj aproape nefiresc pentru politica românească.
Pentru că omul are nevoie de voturi.
PSD i-a transmis foarte clar că înainte de orice discuție despre susținere vrea să știe dacă se dezice de politicile lui Bolojan, iar răspunsul firesc al politicianului român aflat în situația asta ar fi fost să înceapă dansul împerecherii: să spună că va analiza, că va asculta toate punctele de vedere, că România are nevoie de echilibru, că nu putem exclude pe nimeni și că dialogul rămâne deschis.
Adică să cerșească elegant.
Dar Siegfried face exact invers.
Grindeanu îl întreabă dacă stinge lumina, iar omul răspunde că nu numai că n-o stinge, dar intră și cu mătura.
Și aici mi se pare că face ceva strategic mult mai interesant decât simpla sfidare a PSD. Nu se adresează doar parlamentarilor de la care are nevoie de voturi. Se adresează oamenilor care muncesc, plătesc taxe și au ajuns să creadă că statul este o cămară în care unii intră când vor, mănâncă ce vor și lasă nota de plată la ușă pentru ceilalți.
Cu alte cuvinte, mută discuția.
Nu mai este: „PSD, vă rog frumos, mă votați?”
Devine: „PSD, explicați-le oamenilor de ce nu mă votați.”
Și aici se schimbă complet felul cum un desemnat discută.
Pentru că dacă programul lui va fi construit inteligent în jurul reformei statului, reducerii privilegiilor, tăierii risipei și protejării omului care muncește cinstit, PSD și AUR nu mai votează pur și simplu împotriva unui premier.
Trebuie să explice împotriva a ce votează.
Nu vreți reforma?
Bine.
Nu vreți curățenie?
Bine.
Nu vreți să se umble la privilegiile și găurile din stat?
Și mai bine.
Dar atunci spuneți-le oamenilor asta, ca principal motiv pentru care nu mă vreți.
Asta este partea care mi se pare aproape fantastică, pentru că Siegfried strecoară foarte discret și puțin din rețeta adversarilor săi: poporul înaintea funcției, omul cinstit înaintea partidului, statul înaintea negocierii pentru ciolan.
Numai că le întoarce armele împotriva lor.
AUR spune de ani de zile că apără poporul de sistem?
Perfect.
Uite reforma sistemului.
O votezi?
PSD spune că apără oamenii care muncesc și categoriile vulnerabile?
Perfect.
Uite statul care trebuie curățat ca să nu le mai mănânce banii cetățenilor.
Îl votezi?
Și dintr-odată nu Siegfried este cel care trebuie să explice de ce merită 233 de voturi.
PSD și AUR trebuie să explice de ce i le refuză.
Sigur, asta funcționează numai dacă omul vine cu reforme reale și nu cu sloganuri. Dacă „lumina aprinsă” rămâne doar o postare frumoasă pe Facebook, tot șahul ăsta se termină înainte de prima mutare.
Dar dacă vine în Parlament cu un program simplu, concret și suficient de greu de atacat fără să pari că aperi exact dezordinea despre care vorbește, atunci mișcarea este extrem de inteligentă.
Pentru că în loc să spună:
„Votați-mă pe mine.”
Poate ajunge să spună:
„Nu mă votați pe mine. Votați asta.”
Iar dacă PSD și AUR spun nu, întrebarea următoare vine aproape singură:
Pe cine protejați de fapt?
Poporul cinstit sau șobolanii din cămară?
