Am avut o mică pauză în Istoria Irlandei prezentată într-un mod spun eu caracteristic mie, dar iată că azi am iar un subiect interesant
De ce astăzi? Pe 26 aprilie 1895 – la Old Bailey începe procesul lui Oscar Wilde pentru homosexualitate, pe atunci considerată infracțiune.
Nu cred că mai e nevoie să vă reamintesc cine e Oscar Wilde, iar dacă totuși nu știți pentru că nu aveți legături cu Irlanda, atunci vă spun că este unul dintre cei mai celebri scriitori irlandezi din istorie.
Oscar Wilde, practic a ajuns la acest proces în urma să-i spunem unei greșeli proprii. Am să explic cât pot de pe scurt ce s-a întâmplat. Homosexualitatea era o infracțiune pe vremea aceea și Oscar Wilde ca mulți alții își ascundea orientarea, ba chiar s-a căsătorit și a avut copii. Totul până când a avut o relație cu un tânăr poet britanic Lord Alfred Douglas. Tatăl celui din urmă, Marchizul de Queensberry, a început o campanie de denigrare a lui Oscar Wilde, pentru a proteja pe fiul său. De aici lucrurile au început să meargă foarte prost pentru Oscar. Deși a fost sfătuit de amici să fugă în Franța, unde exista mai multă libertate, Oscar Wilde a făcut greșeala să-l dea în judecată pe Marchizul de Queensberry. Procesul a mers foarte prost, pentru că evident Oscar chiar era homosexual, lucru ușor de demonstrat. Când a văzut că pierde și-a retras cazul, dar asta a fost văzut de procurori ca o recunoaștere a homosexualității, care după cum spuneam pe atunci era considerată o infracțiune.
Oscar Wilde s-a declarat nevinovat pentru 25 de capete de acuzare de indecență gravă.
La o audiere preliminară pentru cauțiune, cameristele unui hotel și o menajeră au declarat că au văzut tineri în patul lui Wilde și au găsit pete de fecale pe cearșafurile acestuia.
În timpul procesului, Wilde a fost interogat pe larg despre “dragostea care nu îndrăznește să-și spună numele”, o frază din poemul “Două iubiri” al lui Lord Alfred Douglas, publicat în 1894, pe care mulți au interpretat-o ca pe un eufemism pentru homosexualitate.
Procesul s-a încheiat cu un juriu care nu a reușit să ajungă la un verdict. Trei săptămâni mai târziu, Wilde a fost rejudecat. De data aceasta, Wilde a fost condamnat pentru indecență gravă și a primit doi ani de muncă silnică, pedeapsa maximă permisă pentru această infracțiune.
La 25 mai 1895, Oscar Wilde a fost dus la închisoare. A petrecut primele câteva luni la închisoarea Pentonville din Londra, unde a fost pus la muncă la cules de cânepă. Deținuții petreceau ore întregi desfăcând frânghii reciclate pentru a obține fibrele folosite la fabricarea câlțului ce era folosit la sigilarea navelor pe acea vreme.
Ulterior, Wilde a fost transferat la închisoarea Reading Gaol din Londra, unde a rămas până la eliberare, în 1897. Sănătatea lui Wilde a avut de suferit în închisoare și a continuat să se deterioreze după eliberare.
Și-a petrecut ultimii trei ani din viață trăind în exil în Franța, unde a compus ultima sa lucrare, The Ballad of Reading Gaol, despre o execuție care a avut loc în timp ce era închis acolo.
Oscar Wilde a murit la 30 noiembrie 1900, la vârsta de 46 de ani. A fost înmormântat la Paris.
