Simion începe să aibă o problemă mult mai mare decât stenogramele din dosarul Fănel Bogoș, pentru că, după ce Dana Chera l-a luat la întrebări la TVR, astăzi s-a trezit că trebuie să dea explicații și în fața Ancuței de la Marș TV, ceea ce, pentru un lider suveranist obișnuit să vorbească despre sistem, trebuie să fie o experiență aproape traumatizantă.
Că una este să te întrebe un jurnalist din televiziunea publică lucruri incomode și cu totul alta este să ajungi să te cerți cu Anca Alexandrescu, într-un loc în care până nu demult probabil te așteptai să fii întrebat doar dacă mai ai ceva de adăugat despre trădătorii de neam și țară.
Povestea este atât de frumoasă încât nici nu știu de unde s-o apuc, pentru că Realitatea Plus (AKA MarșTV) a publicat astăzi niște presupuse stenograme din dosarul Bogoș în care George Simion nu apare doar pomenit de alții, ci are inclusiv replici atribuite direct lui, într-o discuție despre controale, protecție pentru o firmă, schimbarea unor șefi de instituții și folosirea unei comisii parlamentare.
Iar într-unul dintre pasajele publicate de MarșTV, lui Simion îi este atribuită o expresie absolut monumentală: „Să dăm și o haină de legalitate”.
Acum, eu nu știu dacă stenogramele sunt autentice, pentru că Simion spune că sunt inventate, iar înregistrarea originală nu a fost făcută publică. Dar recunoașteți că, dacă expresia asta chiar a fost rostită de Simion, avem probabil una dintre cele mai frumoase definiții involuntare ale politicii românești.
Nu rezolvăm neapărat problema, nu schimbăm neapărat realitatea, dar îi dăm o haină de legalitate, eventual ceva elegant, să poată intra liniștită în Parlament.
Și stați că lucrurile abia acum devin interesante.
George Simion spune că nu s-a întâlnit niciodată cu Fănel Bogoș, că discuția prezentată de Realitatea este fabricată și că există oameni care încearcă să-l compromită politic, ceea ce este o acuzație serioasă și care trebuie lămurită. Numai că omul mai spune ceva ce mie mi-a atras atenția: că Maricel Păcuraru, patronul Realitatea, îi vorbise despre aceste stenograme încă de acum trei-patru luni și chiar se oferise să-l ajute.
Poftim?!
Adică George Simion ne spune că niște stenograme sunt inventate, dar că patronul televiziunii care le publică astăzi îi vorbea despre ele cu luni în urmă și se oferea să-l ajute, deși liderul AUR susține că nu avea absolut nimic de ascuns.
Păi, George, aici povestea devine aproape mai interesantă decât stenogramele.
Ce știa Maricel Păcuraru? De unde știa? Ce fel de ajutor îți oferea și, mai ales, de ce ar fi avut nevoie un om care nu apare în nicio înregistrare autentică de ajutor în legătură cu niște stenograme despre care spune că sunt inventate?
Sigur că poate exista o explicație perfect nevinovată, dar eu unul aș vrea s-o aud, pentru că până acum am aflat că patronul Realitatea știa de niște materiale cu luni înainte să le vedem noi, Simion spune că sunt false, iar televiziunea lui Păcuraru le publică și îi cere explicații lui Simion.
Și aici cred că s-a stricat ceva în sistemul suveranist, pentru că începe să semene tot mai mult cu o familie care se ceartă la masa de Crăciun, numai că în loc să se certe pe moștenirea bunicii, oamenii se ceartă pe stenograme, dosare penale și cine cu cine s-a întâlnit înainte de formarea unui guvern.
Iar Ancuța, care până nu demult ne explica seară de seară cine sunt oamenii sistemului și cine luptă pentru salvarea României, a ajuns să-l întrebe insistent pe Simion dacă s-a întâlnit cu Bogoș, dacă au existat discuții cu oamenii din jurul lui și dacă au fost negocieri cu Sorin Grindeanu.
Și aici a început partea mea preferată, pentru că Simion a negat întâlnirea cu Bogoș, dar a recunoscut că fusese contactat de Florin Burculescu și că participase la o altă întâlnire, cu Radu Timiș junior, despre care spune că nu avea nicio legătură cu dosarul.
Numai că discuția a continuat și, când întrebările au ajuns la presupusele negocieri cu PSD, Anca Alexandrescu a început să insiste pentru răspunsuri concrete, în timp ce interlocutorii ei încercau să explice că situația este mult mai complicată decât un simplu da sau nu.
Și uite așa, după ce ani întregi am urmărit politicieni care se plângeau că jurnaliștii sistemului nu-i lasă să vorbească, am ajuns să-l vedem pe George Simion încercând să oprească o discuție cu Anca Alexandrescu, pentru că nici ea nu mai părea dispusă să accepte orice răspuns.
La un moment dat, Simion i-a spus Ancăi „Ce ai de faci așa?”, făcând o aluzie la o manea, iar Anca s-a supărat și l-a întrebat dacă nu-i este rușine să vorbească în felul acesta.
Și mie aici aproape că mi-a dat a doua cafea a zilei pe nas.
Simion și Ancuțza Marș, doi oameni care au făcut din indignarea publică o ocupație aproape permanentă, au ajuns să se certe în direct pentru că unul consideră că este întrebat prea insistent, iar celălalt consideră că discuția a coborât sub nivelul acceptabil al dezbaterii televizate. Băi pe bune? La MarșTv discuții despre nivelul discuției?
Probabil că, dacă mai continua emisiunea, unul dintre ei ar fi chemat CNA-ul pentru limbaj obscen, iar celălalt ar fi cerut intervenția organizațiilor pentru apărarea libertății presei.
Dar să ne întoarcem puțin la stenograme, pentru că mie acolo mi se pare că există o problemă care nu poate fi rezolvată nici cu o manea, nici cu o ceartă la MarșTv.
Dacă discuțiile publicate de Realitatea sunt autentice, atunci Simion are de explicat de ce numele lui apare în conversații despre presupuse intervenții asupra unor instituții, despre protecția unei firme față de controale și despre o comisie parlamentară care ar fi urmat să dea o aparență legală unor demersuri.
Dacă sunt inventate, cum susține el, atunci avem o altă problemă extraordinară: o televiziune cu care AUR a avut o relație apropiată publică stenograme false despre liderul partidului, iar patronul televiziunii, potrivit chiar lui Simion, știa despre ele de luni întregi.
Oricum am întoarce-o, povestea merită lămurită.
Acum două zile, la TVR, Simion se întreba cum este posibil ca oameni care nu sunt implicați într-un dosar să aibă acces la interceptări, după care a recunoscut că și el a avut acces, prin avocați, la informații din interceptări referitoare la adversarii săi.
Astăzi se întreabă cum au ajuns presupusele stenograme la Realitatea, deși spune că patronul televiziunii îi povestise despre ele încă de acum câteva luni.
Deci interceptările sunt o problemă când apar despre tine, sunt informații utile când apar despre adversari, iar când ajung la televiziunea unde obișnuiai să vorbești despre sistem, devin brusc dovada că sistemul s-a extins și acolo.
Eu nu știu dacă Simion apare într-adevăr în înregistrările din dosarul Bogoș și nici dacă procurorii îi vor atribui vreo responsabilitate penală, dar știu că povestea asta are deja suficiente personaje, întâlniri recunoscute, întâlniri negate și stenograme contestate încât să merite explicații serioase.
Și mai știu ceva.
În urmă cu doar câteva zile, Simion mergea la TVR și descoperea că Dana Chera poate repeta o întrebare până primește un răspuns.
Astăzi a mers (sunat) la Marș TV și a descoperit că și Ancuța poate face același lucru. Surpriză! În ritmul ăsta, Simion riscă să rămână fără televiziuni unde să poată explica liniștit cum îl persecută sistemul.
Și cred că aici este adevărata tragedie a suveranismului românesc: după ce ai petrecut ani întregi explicând că toate instituțiile, televiziunile și autoritățile sunt controlate de sistem, ajungi să te cerți chiar cu oamenii care te ajutau să explici asta.
Dacă până și Ancuța de la Marș TV a început să pună întrebări incomode, eu cred că Simion ar trebui să verifice urgent dacă nu cumva sistemul a intrat și în telecomanda suveranistă.
După atâția ani de luptă împotriva statului paralel, a ajuns să se certe cu propria galerie.
