Grindeanu a prezentat miercuri lista celor 11 miniștri cu care PSD vrea să salveze România, iar printre numele propuse se află și Florin Manole, fostul ministru al Muncii, devenit cunoscut în septembrie și pentru o deplasare cu avionul privat spre Mykonos, alături de politicieni, magistrați și oameni de afaceri.
Și ce coincidență extraordinară! Exact în ziua în care PSD îl propunea din nou ministru, procurorii anticorupție efectuau percheziții la o companie administrată de unul dintre oamenii de afaceri care călătoriseră în același avion.
De data aceasta nu mai discutăm despre destinații de lux sau despre cine a plătit combustibilul aeronavei. Vorbim despre o anchetă internațională privind presupuse fraude în contracte pentru servicii furnizate navelor militare NATO, cu percheziții în trei țări și cinci persoane arestate în Norvegia.
Și, pentru că tot ne pregătim să avem un guvern nou, eu cred că merită să ne uităm puțin și la oamenii care ar putea ajunge din nou în funcții publice. Nu doar la ce scrie în CV, ci și la relațiile, explicațiile și controversele care îi însoțesc.
Mai ales că povestea aceasta este mult mai interesantă decât o simplă excursie cu avionul privat.
De la lista PSD la avionul spre Mykonos
Pe 14 octombrie, Sorin Grindeanu a anunțat că PSD a aprobat participarea la viitorul Guvern Niculescu și a prezentat 11 propuneri de miniștri.
Printre aceștia, Florin Manole, propus să revină la Ministerul Muncii.
Este important de precizat că vorbim despre propunerile aprobate de conducerea PSD, nu despre lista definitivă a Cabinetului, care trebuie prezentată de premierul desemnat Luca Niculescu.
AGERPRES a publicat lista completă a propunerilor PSD.
Numai că numele lui Florin Manole nu apare pentru prima dată într-o știre care ridică întrebări despre relațiile dintre politicieni și mediul de afaceri.
Pe 8 iulie 2026, un avion privat a decolat de la București spre Mykonos, având pe lista pasagerilor o combinație foarte interesantă de personaje.
Florin Manole, Victor Ponta, judecătorul CCR Cristian Deliorga, președintele Tribunalului Constanța, Marius Cătălin Croitoru, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban, fratele acestuia, Gabriel Daraban, și mai mulți oameni de afaceri.
Potrivit investigației publicate inițial de NewsCenter, la bord figurau 13 pasageri.
O asemenea delegație îți lasă impresia că România a trimis la Mykonos o bună parte din instituțiile statului, ca să nu mai fie nevoie ca eventualii investitori să se deplaseze până la București.
Aveam politicieni pentru relații guvernamentale, oameni de afaceri pentru investiții, un fost premier pentru experiență administrativă și magistrați pentru… aici încă încerc să înțeleg exact contribuția profesională.
Organizatorul deplasării a fost Camera de Comerț și Industrie a României, care a confirmat că zborul a fost plătit din veniturile proprii ale organizației.
HotNews a publicat lista pasagerilor și explicațiile organizatorilor.
Așadar, nu discutăm despre un zbor despre care s-a demonstrat că a fost plătit din bugetul statului. Dar faptul că o deplasare este finanțată privat nu închide automat orice discuție despre oportunitatea participării unor demnitari sau magistrați.
Investitorii americani și expertul în legislația muncii
Mihai Daraban a explicat că deplasarea avea drept scop întâlnirea cu potențiali investitori americani interesați de România.
Potrivit declarațiilor sale, erau oameni de afaceri din domeniul feroviar, al echipamentelor agricole și al energiei.
Identitatea acestora nu a fost făcută publică, Daraban explicând că respectivele companii încă analizau posibilitatea unor investiții în România.
Întâlnirea ar fi durat aproximativ patru-cinci ore, iar participanții nu ar fi rămas peste noapte pe insulă.
Întrebat despre costul deplasării, președintele Camerei de Comerț a spus că nu cunoaște suma exactă, deoarece organizația avea deja contractate servicii de aviație privată.
Recunosc că mie mi-ar plăcea să văd și rezultatele concrete ale unei asemenea operațiuni de atragere a investițiilor. Nu pentru că fiecare întâlnire de afaceri trebuie să producă imediat un contract, ci pentru că, atunci când deplasezi cu avionul privat atâția oameni importanți, ar trebui să poți explica destul de clar utilitatea fiecăruia.
Iar explicația privind participarea lui Florin Manole este una dintre favoritele mele.
Daraban a spus că l-a invitat pentru expertiza sa în domeniul legislației muncii, iar Manole a explicat ulterior că orice activitate economică presupune lucrători și, implicit, legislația muncii.
Argumentul este corect în principiu. Aproape orice investiție presupune angajați.
Dar, dacă aplicăm această logică până la capăt, la o întâlnire cu investitori ar trebui să luăm și ministrul Transporturilor, pentru că oamenii trebuie să ajungă la serviciu, ministrul Sănătății, pentru că se pot îmbolnăvi, și pe cel al Educației, pentru că angajații trebuie să fi învățat ceva înainte de angajare.
Am putea organiza direct o ședință de guvern în avion.
Manole a insistat că deplasarea sa nu a fost achitată din fonduri publice și că, atunci când a călătorit în calitate oficială pe bani publici, a folosit clasa economică.
Explicațiile fostului ministru au fost consemnate de HotNews pe 16 septembrie.
Aceste declarații trebuie luate în considerare. Dar ele nu elimină întrebarea despre oportunitatea acceptării unei deplasări private plătite de o organizație cu interese economice, mai ales atunci când participantul este sau a fost responsabil de elaborarea unor politici publice.
Nu este automat o ilegalitate. Este însă o problemă legitimă de transparență și de standarde în exercitarea funcțiilor publice.
Firma fraților Daraban și ancheta internațională privind contractele NATO
Pe 14 octombrie, aceeași zi în care Grindeanu anunța propunerea de revenire a lui Florin Manole la Ministerul Muncii, Direcția Națională Anticorupție anunța percheziții în trei locații din județul Constanța.
Potrivit comunicatului oficial DNA, cercetările vizează suspiciuni de evaziune fiscală, înșelăciune și spălare a banilor în legătură cu serviciile portuare furnizate unor nave militare ale statelor membre NATO.
Operațiunea a făcut parte dintr-o anchetă internațională desfășurată cu sprijinul Eurojust, în colaborare cu autorități judiciare din România, Norvegia, Marea Britanie și Germania.
În Norvegia au fost arestate cinci persoane, iar în Germania și România au avut loc percheziții.
Eurojust a explicat că investigația privește presupusa supraevaluare a unor facturi emise pentru servicii portuare oferite navelor NATO.
Prejudiciul estimat depășește un milion de euro, iar anchetatorii investighează inclusiv suspiciuni privind mituirea unor funcționari prin intermediari.
Comunicatul Eurojust din 14 octombrie 2026 oferă detaliile oficiale ale operațiunii.
Potrivit informațiilor publicate de G4Media, societatea vizată în România este Global Defense Logistics SRL.
Administratorul companiei este Gabriel Daraban, director comercial al companiei de stat Oil Terminal și fratele lui Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț.
Ambii sunt asociați minoritari ai firmei. Principalul acționar identificat de jurnaliști este Tevfik Lütfi Moran, cu aproximativ 48,18% din capital.
Gabriel și Mihai Daraban se regăsesc și printre participanții la zborul privat spre Mykonos.
Aici se întâlnesc, în aceeași poveste, două evenimente distincte: o călătorie cu politicieni, magistrați și oameni de afaceri și o anchetă penală internațională privind o societate în care organizatorii deplasării au interese economice.
Este important să nu confundăm cele două situații. Nu există dovezi publice că zborul spre Mykonos ar fi avut vreo legătură cu presupusele fraude investigate în contractele NATO.
La fel, nu există o acuzație publică a procurorilor potrivit căreia Florin Manole ar fi implicat în aceste fapte.
Dar existența unor relații personale și profesionale între persoane care ocupă funcții importante merită analizată, fără să așteptăm neapărat o condamnare penală pentru a pune întrebări despre transparență.
Gabriel Daraban era deja în atenția publică. Firma fusese investigată anterior
Mai există un detaliu care complică această poveste și care merită explicat, pentru că am văzut deja circulând afirmația că procurorii români ar fi ținut dosarul ascuns până când au intervenit autoritățile occidentale.
Lucrurile nu sunt atât de simple.
Global Defense Logistics apărea deja într-un comunicat DNA din 22 februarie 2025.
Atunci, procurorii anunțau cercetări față de societate și două persoane fizice pentru presupuse fapte de corupție legate de obținerea unor contracte internaționale de servicii portuare.
Anchetatorii suspectau promisiunea unor sume de peste 200.000 de dolari și remiterea unor sume de bani către un funcționar străin, în legătură cu facilitarea unor contracte.
Este vorba despre suspiciuni penale, nu despre fapte dovedite printr-o hotărâre definitivă.
Nu este clar, din documentele publice disponibile, dacă ancheta din 2025 și operațiunea internațională din octombrie 2026 sunt procedural aceeași cauză sau investigații distincte cu elemente comune.
Dar existența comunicatului din februarie 2025 demonstrează că autoritățile române efectuau deja cercetări privind această companie.
Așadar, nu avem motive să prezentăm drept certitudine teoria că dosarul a stat într-un sertar până când au venit procurorii străini.
Sunt suficiente lucruri documentate în această poveste. Nu trebuie să le completăm cu presupuneri prezentate drept adevăr.
Judecătorul CCR, prietenia de 30 de ani și o decizie constituțională
Dacă relațiile din avion nu vi se par suficient de interesante, să vedem și episodul Cristian Deliorga.
Judecătorul Curții Constituționale se afla printre participanții la deplasarea spre Mykonos.
Mihai Daraban a explicat într-un interviu pentru HotNews că Deliorga îi este prieten de aproximativ 30 de ani, că a participat la nunta și la botezurile copiilor săi și că l-a invitat în avion inclusiv datorită acestei relații personale.
Interviul integral cu Mihai Daraban poate fi citit aici.
Până aici, avem o prietenie veche și o deplasare plătită de organizația condusă de unul dintre prieteni.
Numai că în noiembrie 2022, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 508, privind interpretarea limitării mandatelor președintelui Camerei de Comerț.
Această decizie a stabilit că o perioadă incompletă de mandat, începută după vacantarea funcției, nu trebuie contabilizată ca mandat complet.
Interpretarea i-a permis lui Mihai Daraban să candideze din nou la conducerea Camerei de Comerț.
Cristian Deliorga a făcut parte din completul care a judecat cauza.
Dar trebuie precizat un lucru esențial: decizia a fost adoptată cu majoritate, iar documentul public nu individualizează votul fiecărui judecător. Prin urmare, nu putem afirma categoric cum a votat Deliorga în această cauză.
Investigația NewsCenter explică decizia și efectele sale.
Eu nu susțin că o prietenie reprezintă dovada unei înțelegeri ilegale.
Dar mi se pare firesc să discutăm despre aparența de imparțialitate atunci când un judecător participă la soluționarea unei cauze cu efecte favorabile unui prieten foarte apropiat, iar ulterior beneficiază de o deplasare privată organizată și achitată de instituția condusă de acesta.
Nu trebuie să demonstrezi o infracțiune pentru a constata că asemenea situații pot afecta încrederea publicului în independența justiției.
Și tocmai aici apare problema mai largă a relațiilor dintre politică, justiție și mediul de afaceri.
În România, funcțiile publice par uneori să fie separate instituțional, dar oamenii care le ocupă se cunosc atât de bine încât, dacă îi pui în același avion, ai impresia că tocmai ai organizat o reuniune interinstituțională.
În septembrie, PNL cerea explicații. În octombrie, discută susținerea guvernului
Să revenim la Florin Manole și la propunerea PSD.
Pe 7 septembrie 2026, după apariția informațiilor despre zborul privat, PNL a cerut public explicații social-democraților.
Liberalii au criticat participarea fostului ministru al Muncii la deplasarea spre Mykonos și au pus sub semnul întrebării compatibilitatea dintre discursul politic despre problemele oamenilor obișnuiți și acceptarea unor beneficii precum călătoriile private de lux.
Comunicatul PNL a fost relatat de HotNews.
Acum, după puțin mai mult de o lună, PSD îl propune din nou pe Manole la Ministerul Muncii, iar PNL analizează susținerea parlamentară a Guvernului Niculescu.
Și aici apare întrebarea care mie mi se pare cea mai interesantă din punct de vedere politic.
Ce s-a schimbat între septembrie și octombrie?
Au primit liberalii explicațiile pe care le solicitau? Au considerat că acestea sunt satisfăcătoare? Sau susținerea unui guvern reprezintă o decizie politică distinctă, care nu înseamnă neapărat aprobarea fiecărei nominalizări?
Ultima variantă este perfect posibilă.
Un partid poate vota învestirea unui executiv fără să considere că fiecare ministru este alegerea ideală. Dar atunci trebuie să explice public unde trasează limita și ce standarde aplică.
Iar problema nu este exclusiv a PSD.
În septembrie, jurnalistul Cătălin Tolontan atrăgea atenția, tot în HotNews, că și politicieni PNL au beneficiat în trecut de deplasări plătite de alte entități, invocând cazul lui Cristian Bușoi și al unor călătorii finanțate de Qatar.
Standardul nu poate fi diferit în funcție de partidul căruia îi aparține pasagerul.
Dacă o asemenea situație ridică probleme de integritate pentru un ministru PSD, atunci ridică aceleași probleme și pentru un politician PNL, UDMR sau al oricărui alt partid.
Altfel, nu mai discutăm despre integritate, ci despre cât de convenabil este să ne amintim de ea.
Ce ar trebui să explice PSD și viitorul premier
Eu cred că Grindeanu are dreptul să propună orice politician consideră potrivit pentru guvernare, iar Luca Niculescu are responsabilitatea de a evalua nominalizările înainte să prezinte lista oficială.
Dar tocmai pentru că viitorul guvern ar urma să fie instalat într-un context economic și politic dificil, standardele de transparență ar trebui să fie mai ridicate, nu coborâte.
În cazul lui Florin Manole, întrebările sunt destul de simple.
Ce rezultate concrete a produs deplasarea spre Mykonos? Care a fost contribuția sa profesională la întâlnirea cu potențialii investitori? Au existat contacte sau proiecte ulterioare? Ce criterii au stat la baza invitației și cum a fost evaluată oportunitatea participării sale?
