Citim drept și înțelegem prost, vedem UltraHD și creierul nostru percepe cu purici.
Toată lumea pare să dea vina pe educație sau pe un sistem educațional în care nu s-a investit când ne întrebăm de ce lumea nu înțelege, de ce e reticentă, de ce consumă ceva nociv?
Experții în toate domeniile au ajuns la concluzia că vaccinarea din România a ajuns la un punct de saturație și se întreabă de ce. Tot marii experți în orice, concluzionează că lipsa de investiții în educație e de vină pentru că românii nu cred în vaccinare. Sunt parțial de acord cu asta, lipsa de investiții de acum câteva zeci de ani, dar și permisiunea vidanjării din spațiul public.
Nu trebuie să fii expert și nici savant să faci un pas înapoi să mai citești odată să mai te uiți odată la ceva și apoi să reacționezi, dar noi românii suntem pe dos. Dintr-un articol, emisiune, gând al dimineții al unora, ne lipim de ceea ce ne afectează emoțional, restul nu mai contează și refulăm, pentru că așa am fost educați, nu de școală ci de mediul în care am trăit: “nebunule, prostule, cine te crezi mă să spui aceste lucruri care pe mine mă enervează?”
Nu e vorba de școală, de sistemul educațional, e vorba de educația de acasă și de ce nu chiar și de mult hulita școală a vieții. Adică dacă ai avut școală a vieții care te-a învățat să ai o viață de cocalar și copiii tăi au de asemenea o gândire de cocalar. Copilul ăla îmbrăcat în treining LV, DG sau CC va gândi ca tatăl lui Boss care-l iubește ca ochii din cap, iar poza aia a copilului, frumos de altfel, merită toate likeurile din lume …
Educația în România se face la televizor și implicit cea a copiilor. Nu contează ce materii studiază copiii la școală pentru că educația le-o face mama și tata acasă. Poți să ai un sistem de top mondial în România, să fim cei mai tari în școli, universități, atâta vreme cât există tembeliziunile care există acolo, aia e educația.
Sub pretextul discuțiilor libere este întotdeauna un război politic, tembeliziunile aservite luptă din răsputeri să aducă înapoi cotizațiile de la partidul care le-a învățat cu fonduri și subvenții, iar asta înseamnă zădărnicirea oricărui efort, în acest caz al vaccinării.
Copilul vine acasă și mama care a stat și s-a uitat la “Acces Dinrect”, la știrile Romanica Tv, “tolcșouri” cu ton ridicat și înjurături pe la A3 sau iRealitatea sau alte emisiuni de gen care-mi scapă, mama îi explică copilului care nici nu pricepe, că vaccinarea omoară oameni sau că nu e sigură.Coroborat cu vecina care i-a spus că știe un văr care are un nepot al cărui unchi are un vecin care a murit exact după ce a făcut vaccinul, s-a dus naibii campania de vaccinare.
Ieri am fost acuzat că nu am copii sau că nu-i iubesc pentru că nu sunt de acord cu postarea publică pe Facebook (atenție am scris publică) a unor fotografii cu proprii copii și urările aferente pe care copilul nu le vede oricum. Am zeci de motive să nu fiu de acord și nici unul din ele nu are legătură cu iubirea copiilor, cu faptul că nu am copii sau că nu-i iubesc. Ba din contra unele au legătură prea mult cu iubirea, pentru că iubirea înseamnă să-i protejezi nu să-i expui. Dovedit, sute de mii de poze cu copii de pe rețelele sociale ajung pe paginile de adulți ale unor oameni care spun că iubesc copiii, dar în alt fel. Linkul care l-am pus ieri în comentarii, a trecut neobservat, iar acolo se explică bine de ce nu e bine să pui poze publice cu copiii pe internet.
Ieri mi-am luat fetița în brațe de câteva ori, i-am zis la mulți ani, după serviciu am mers cu ea în oraș, am mâncat ceva împreună, i-am luat câteva chestii simbolice și i-am explicat că de 1 iunie nu prea se iau cadouri, pentru că ziua are o altă însemnătate, mult mai importantă decât cadourile sau urările de la multi ani de pe rețelele sociale.
Nu sunt aici să vă judec, doar îmi exprim păreri personale cu care nu trebuie să fiți de acord.
Despre viață și realitate negru pe alb, fără interpretări, citim la știrile Informatia Irl pe care sper să le am gata puțin mai târziu.
