Băieți și fete, puneți mâna și citiți. Treaba chiar e groasă, dar nu pentru noi.
Pentru Trump, lucrurile încep să scârțâie serios.
A scos din nou de la naftalină vechiul joc al taxelor, șantaj și demonstrații de forță, ca și cum lumea ar fi rămas blocată într-un sezon vechi al teatrului preferat.
Numai că, de data asta, decorul s-a schimbat, iar actorii au căpătat experiență.
Ofensiva tarifelor, declarațiile despre Groenlanda, tonul de șef de trib planetar, toate par parte dintr-un plan menit să-i reactiveze imaginea de „nebun imprevizibil” de care toată lumea se teme. Nu pentru că e periculos, ci pentru că e nebun.
Doar că acest joc azi are un efect colateral extrem de concret: i-a lovit direct pe americani. Prețuri mai mari, piețe pierdute, nervi întinși la maximum, o bombă gata să explodeze la el acasă.
Performanța lui e poetică ca o poezie a lui Eminescu, că tot vorbeam de el zilele trecute: a reușit să-i enerverze simultan pe americani și pe europeni. Prin cercurile lui apropiate, adică prin partidul lui, se vorbește deja, în șoaptă, despre impeachment. O situație aproape absurdă, genul de scenariu pe care nu-l iei în serios până când începe să pară plauzibil.
Pe stradă, oamenii fierb, primarii orașelor mari, procurori… Agențiile guvernamentale precum ICE sunt privite cu aceeași ostilitate cu care au fost privite alte experimente discutabile din trecut. Vă aduceți aminte de DODGE, cu Elon șef?
Protestele de stradă cresc în SUA, iar Trump încearcă să mute atenția în exterior, să demonstreze că este puternic pe scena internațională.
Problema e că exact acolo se vede cel mai clar că nu mai e.
Americanii văd cifrele. Totul e mai scump. Uniunea Europeană și-a găsit alte piețe de desfacere după amenințările de anul trecut. Mercosur a fost negociat 25 de ani, de ce credeți că a fost în sfârșit agreat? Trump e de vină! Canada la fel. Canada a semnat acorduri comerciale cu China, nu mai au nevoie de viză, iar acum se discută acorduri comerciale cu cele mai bogate țări din Asia. America de Sud la fel. Dacă exportau mult în SUA, acum au UE.
SUA, în schimb, devine tot mai izolată economic. În acest context, anunțul unor noi taxe pentru câteva state europene sună mai degrabă a prostie decât a strategie.
Între timp, UE nu mai reacționează impulsiv.
A lucrat, a construit alternative și nu mai tresare la fiecare amenințare a lui Trump.
E foarte posibil ca, la următoarea reuniune de urgență anunțată, răspunsul să fie ferm, coerent și lipsit de complezență: tarife reciproce pentru SUA, presiune pe giganții tehnologici deja în UE, măsuri calculate servite lui Trump. Fără isterie, fără spectacol. Trump nu-și va da seama ce-l lovește.
Iar dacă Trump va scoate din nou din mânecă amenințarea cu ieșirea din NATO, s-ar putea ca reacția Europei să fie surprinzător de calmă. Lumea s-a schimbat. Pârghiile nu mai sunt aceleași. SUA nu mai e o putere mondială, când e condusă de un nebun.
Trump nu va mai fi președinte peste câțiva ani.
Însă ironia istoriei e că daunele produse Statelor Unite de Trump, pot și sigur vor deveni, pe termen scurt și lung, un avantaj pentru Europa. O alianță care, încet și sigur, capătă greutate reală într-o lume în care America nu mai este automat centrul tuturor lucrurilor.
Neața, zurliilor. Trăim vremuri interesante.
